Întemeietorul religiei sikh a fost un mare învăţat pe nume Guru Nanak. Fiinţa aceasta înţeleaptă şi-a dedicat viaţa studiului religiilor lumii. Călătoria să spiritual i-a purtat paşii până în Israel, unde a studiat iudaismul şi creştinismul, apoi la Mecca, unde a aprofundat doctrina lui Mahomed şi a mers la Kabba, o clădire în formă de cub situate în centrul pieţei principale din Mecca.
Pe latura răsăriteană a clădirii se afla o piatră sacră, un ansamblu meteoritic prin în zid. Guru Nanak a intrat în piaţă şi s-a aşezat să mediteze, întins pe spate şi cu picioarele îndreptate spre piatra sacră. Musulmanii prezenţi au fost extrem de ofensaţi de gestul lui, pentru că piatră este un simbol al lui Allah şi picioarele muritorilor sunt impure şi profanatoare. Au strigat în limba lor: “Blasfemie! Blasfemie! Cum îndrăzneşti să te aşezi cu picioarele către piatra sacră”?
I-au împins picioarele într-o parte, încât el s-a răsucit pe partea cealaltă şi picioarele i-au ajuns ca prin farmec înapoi în dreptul pietrei. L-au lovit, l-au târât, l-au tras, l-au dat de-a berbeleacul şi l-au răsucit pe toate părţile, însă nimic din ce făcea nu părea să aibă vreun efect asupra lui. Picioarele continuau să-I fie îndreptate spre piatra.
Toţi erau supăraţi şi ţipau la el, până când, într-un final, i-a întrebat: “Fraţilor de ce sunteţi atât de supăraţi?”
“Pentru că piatra sacră îl reprezintă pe Dumnezeu şi nu ai voie să-ţi aşezi picioarele în direcţia lui Dumnezeu. Nu e bine!”
Guru le-a răspuns: “Dacă îmi puteţi spune unde NU este Dumnezeu, o să-mi pun picioarele într-acolo.”
Sursă: Experiența noilor începuturi: O abordare revoluţionară în procesul dezvoltării personale/DEMARTINI, John F.- Bucureşti: Meteor Press, 2015, p. 137.