Motto (1): „Sfat practic pentru toţi cei care posedă lucruri în plus: E bine să împarţi din timp tot ce ai de prisos la cei nevoiaşi – aşa cum crezi tu că e bine, atâta timp cât ai posibilitatea s-o faci. Căci, atunci nu mai dispui de această posibilitate, atunci vin şi împart bunurile tale aşa cum cred ei de cuviinţă, iar această împărţire ar putea să nu-ţi convină.” (Alexandru FREIBERG – Însemnări pentru ziua a şaptea. – Cluj-Napoca: Limes, 2012)
Motto (2): – Un alt factor este reprezentat de către mediul de viață, mai ales de strânsul compulsiv al lucrurilor vechi. Brenda Thompson de la Tri-Country Home Nursing opinează: „Toate acele cărţi şi ziare, lenjerii şi haine vechi adăpostesc praf şi umezeală şi emană un miros de stătut care se poate răspândi în întreaga casă. Dacă te-ai mutat în casa respectivă în 1945, e posibil ca acele cărţi să fie acolo de 60 de ani. Am văzut şi draperii care au rezistat atât de mult.”
Ca termen psihologic, disposofobia sau adunatul compulsiv este acumularea excesivă de posesii şi eşecul de a se degaja de acestea, chiar dacă obiectele sunt nefolositoare, ciudate sau neigienice. (mai multe > http://www.la-psiholog.ro/info/disposofobia-adunatul-de-obiecte).
Personal am văzut locuinţe şi gospodarii, din mediul urban şi rural încărcate cu obiecte vechi sau stricate care nu foloseau nimănui, dar care erau/sunt păstrate ca semn de avuţie efemeră în fata semenilor din jur. Societatea românească încă nu a luat măsuri preventive de educaţie a acestui fenomen semnalat de psihologi, ecologişti sau sociologi.
Şi ca să vă faceţi o părere realistă asupra acestui fenomen îngrijorător priviţi fotografiile făcute de mine la salubrizarea unei locuinţe unde au locuit părinţii mei. Aceasta acumulare are diferite cauze; în cazul mamei mele, care a locuit singura în ultimii ani, ea se regăseşte în trecutul dânsei, când, datorită unei a doua naşteri fără tata legitim, a fost alungată de la casa părintească şi lipsită, datorită unor cutume tradiţionale rurale, de drepturi din averea familiei.
Ioan P. ALEXA, Cluj-Napoca, 11 august 2011 (Când am debarasat locuinţa mamei…)