Un papagal stătea într-o colivie cu o cioară. Ah, cum suferea bietul papagal din pricina prezenţei monstrului cu pene negre! „Ce negru urât, ce figură groaznică, ce expresie comună a feţei! Dacă cineva ar trebui să se uite la aşa ceva la răsărit, toată ziua i-ar fi distrusă. Nu există un tovarăş mai dezgustător decât tine nicăieri!”
Cu toate că pare ciudat, şi cioara suferea din cauza prezenţei papagalului. Tristă şi deprimată, cioara reproşa loviturii sortii, că o adusese lângă acel tovarăş multicolor şi neplăcut: „De ce trebuie să mă lovească ghinionul ăsta? De ce m-a părăsit steaua mea norocoasă? De ce zilele mele s-au sfârşit în aşa zile de întuneric? Ar fi fost mult mai plăcut să stau pe zidul unei grădini cu o altă cioară, să mă bucur de lucrurile pe care le avem în comun şi sa fiu fericită!”
(după Saadi)
Sursă: Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie/PESESCHKIAN, Nossrat. – Bucureşti: Editura Trei, 2017, p. 64.