Pe când regele Anoschirwan călătorea prin ţară ţinut cu oamenii săi, ajunse într-un loc pustiu, în munţi, unde nu erau aici măcar micile şi jalnicele colibe de păstori. Bucătarul suveranului se plânse: „Nobile sultan! Sunt aici să îţi fac toate poftele. Dar în bufetul nostru nu avem nici cel mai mic grăunte de sare. Şi, fără sare, mâncarea are gust groaznic. Nobile sultan, ce să mă fac?”. Anoschirwan răspunse: „Du-te înapoi în cel mai apropiat oraş. Acolo vei găsi un negustor care are de vândut sare. Dar fi atent să plăteşti preţul corect şi cu nimic mai mult decât se obişnuieşte”.
„Nobile sultan, răspunse bucătarul, ai în cufărul tău mai mulţi bani decât oricine altcineva în lume. Ce diferenţă ar face pentru tine dacă plătesc puţin mai mult pentru sare? Puţinul acela nu va însemna mult.” Împăratul se uită la el cu seriozitate şi răspunse: ” Exact lucrurile mici sunt acelea care ajung nedreptăţile lumii. Lucrurile mărunte sunt ca picăturile de apă care, până la urmă, umplu un lac întreg. Marile nedreptăţi ale lumii încep că lucruri mici. Aşa că mergi şi cumpăra sarea la preţul obişnuit.”
Sursă: Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie/PESESCHKIAN, Nossrat. – Bucureşti: Editura Trei, 2017, p. 60