Fiţi reali, autentici, adevăraţi – reflectaţi viaţa! Chiar şi prin cuvinte. Vă voi spune o poveste…
O femeie a venit cu copilul ei, un băiat mic, să asculte un aşa-zis sfânt. Chiar în mijlocul discursului băiatul a început se foiască şi apoi a zis cu voce tare, “Vreau să mă duc să fac pipi.”
Sfântul normal că s-a înervat – un lucru atât de obişnuit într-o atmosferă atât de sacră. A spus, “Trebuie să-l înveţi bunele maniere, altfel nu-l aduce aici. Nu este doar necioplit, este insultător.”.
Femeia i-a zis, “Spune-mi cum să-l învăţ.”
Aşa că el a răspuns, “Poţi să inventezi un cuvânt codat. El poate spune ‘Vreau să cânt’. Atunci tu vei şti.” Aşa că femeia l-a învăţat pe băiat.
S-a întâmplat că după un an sfântul să vină să viziteze casa femeii şiş a stea acolo o vreme. Într-o noapte femeia a trebuit să meargă în alt oraş – mama ei era bolnavă – aşa că sfântul a rămas cu băiatul. Chiar când era noaptea mai adâncă, la ora două, copilul l-a trezit pe sfânt şi i-a zis, “Vreau să cânt”. Dar până acum sfântul uitase cuvântul codat. Trecuse un an şi…
A zis, “Vrei sac anti? Nu e momentul să cânţi acum!”
Copilul a zis, “Dar cânt în fiecare zi, chiar de două ori!”
“Dar ce copil prost eşti,” a zis. “Ziua poţi cânta, dar nu noaptea. Şi nu mă deranja. Stai liniştit şi culcă-te.”
După câteva minute copilul a zis din nou, “Dar nu pot dormi. Şi dacă nu mă laşi va ieşi singur – aşa-ţi spun!”
Sfântul a zis, “Ce gen de cântat? Chiar şi vecinii vor fi deranjaţi. Culcă-te!”
Copilul a zis, “Nu pot dormi. Întâi trebuie să cânt.”
Sfântu a zis, “Bine. Poţi veni aproape de urechea mea şi poţi cânta încet.”
Aşa că băiatul a cântat! Atunci sfântul a înţeles codul.
Să nu vă ascundeţi niciodată în coduri. Fiţi sinceri. Viaţa este simplă, dar din cauză că pretindeţi anumite lucruri complicaţi totul. N-o complicaţi…
Sursă: Adevăratul înţelept: Discursuri despre Hasidism/OSHO.- Braşov: MIX, 2012, pp. 130-131.