Cea mai mare parte a spectatorilor care au acceptat să comenteze filmul au vorbit despre violenta lui. O parte a publicului a acuzat filmul ca fiind mult prea realist şi întrucâtva neverosimil. În SUA autorităţile au decis că filmul să nu poată fi văzut de copii decât în compania părinţilor. Cei mai mulţi spectatori au declarat că nu şi-ar aduce copiii sub 17-18 ani să-l vadă. Sunt deja recomandări ale psihologilor sau interdicţii ale autorităţilor că filmul să nu poată fi vizionat de copii sub 14 ani.
“Patimile” – un proiect vechi
Actorul Mel Gibson şi-a dorit de cel puţin zece ani să aducă pe marile ecrane povestea ultimelor ore din viaţa Mântuitorului, timp în care a încercat să se documenteze cât mai temeinic; a studiat 12 ani Noul Testament, a consultat pe oamenii de ştiinţă cei mai pricepuţi numai cu scopul de a găsi modalităţile cinematografice cele mai adecvate în a transforma această poveste atât de familiară omenirii în ceva simplu, clar de priceput şi apropiat destinului fiecăruia dintre noi.
“Noul Testament îţi spune doar în linii mari ce s-a întâmplat atunci. Eu am vrut să intru în poveste mult mai adânc” declară Mel Gibson în 2003. În documentarea sa, el a aflat şi despre viziunile unei călugăriţe din Westfalia, Anna Katharina Emmerich (1774-1824) legate de ultimele ceasuri din viaţa pământească a lui Hristos; Emmerich a trăit experienţa stigmatelor care apăreau pe capul, mâinile, picioarele şi pieptul ei, identice cu rănile lui Iisus. Viziunile ei au fost cuprinse în cartea scriitorului romantic german Clemens Bretano intitulată “Suferinţele crunte ale Domnului nostru Iisus Hristos” (1883).
La cunoaşterea lor, actorul a fost pur şi simplu electrizat: “Cele văzute de ea au reprezentat baza vizuală perfectă a filmului meu.” Viziunile maicii Anna Emmerich l-au ajutat pe regizorul Gibson să modeleze optic această poveste dramatică. Una dintre cele mai dramatice scene din film se bazează pe viziunea ei: după biciuirea lui Hristos, apare Maria, mama Celui osândit la moarte, care şterge cu o cârpă albă urmele sângelui sau de pe pavaj. Asta a “văzut” călugărița Anna şi echipa lui Gibson a filmat exact aşa.
Scene excesiv de violente
Arestarea, flagelarea şi crucificarea, în viziunea lui Gibson, sunt reliefate prin detalii explicite, cumplite chiar: unul din ochii lui Iisus este tumefiat, tortura romana, parcurgerea lungului drum al calvarului, de pe Golgota, purtând crucea grea din lemn masiv, unghiile sângerânde, de la mâini şi de la picioare, sunt imagini şi acţiuni filmate fără cruţare. Efectul violent este la început şocant, apoi stupefiant, că, până în cele din urmă să se ajungă la un punct în care, mulţi spectatori, care au trecut ei înşişi prin împrejurări asemănătoare, se întrebă cum pot unii oameni să supravieţuiască unor asemenea chinuri şi, reuşind să-şi înfrunte condiţia, se întăresc şi acceptă imaginile.
Banii câştigaţi de-a lungul timpului şi dorinţa de a fi independent l-au ajutat pe actorul-regizor Mel Gibson să-şi finanţeze de unul singur proiectul cinematografic “The Passion” (Patimile), fără a apela la ajutorul vreunui mare studio. I-ar fi plăcut să interpeteze rolul lui Iiisus, care ar fi putut fi rolul vieţii sale, dar a considerat că era prea bătrân pentru acesta.
În opinia lui acest film vrea să pună accent pe imensul sacrificiu făcut de Iisus Hristos. El admite ca “Patimile lui Hristos” este un film violent, dar violenta este motivată de faptul că echipa sa a redat cu fidelitate felul în care sunt descrise în Biblie ultimele ore din viaţa lui Iisus, fiind susţinută în acest sens şi de grupări religioase. El a recunoscut că tocmai aici a vrut să ajungă: “să-i facă pe oameni să reacţioneze”, fiind însă stupefiat de amploarea pe care a luat-o polemica, polemică care a ajutat însă, trebuie să se recunoască, şi la promovarea peliculei.
Acuzaţiile aduse peliculei
De aproape un an încoace Mel Gibson este supus unor atacuri neîntrerupte privind noul său film, “Patimile lui Hristos”, film în care el personal a învestit, ca producător şi regizor, între 28-30 de milioane de dolari. Actorul-regizor trece în momentul de faţă prin cea mai mare încercare a vieţii sale, aceea de a convinge publicul că versiunea sa despre sacrificiul lui Iisus Hristos este una credibilă, făcută din convingere şi cu credinţă, şi nu una care ar putea stârni resentimente.
Filmul “Patimile lui Hristos” este extrem de controversat; în principal Mel Gibson este acuzat de sectarism şi de ură împotriva evreilor. I se reproşează că în drumul spre locul răstignirii romanii sunt înfăţişaţi ca nişte calai brutali, iar pe evrei producătorul îi socoteşte ca fiind singurii responsabili pentru crucificarea lui Iisus. Organizaţiile evreieşti îl învinovăţesc că ar fi turnat gaz peste focul antisemitismului. Aceste reproşuri grave şi altele l-au afectat profund pe actorul de renume mondial.
Gibson se apără
Acuzaţiilor nedrepte şi calomniilor, Mel Gibson, un catolic convins, a răspuns la început prin tăcere, apoi a început să explice criticilor şi marelui public concepţia regizorală a peliculei. Astfel, el susține categoric că nu este antisemit; atitudinea antisemită este greşită din punct de vedere moral şi un păcat din punctul de vedere al convingerilor sale religioase, consideră el. Faptul că marii preoţi israeliţi cer moartea rebelului Iisus, împotriva voinţei ocupanţilor romani este un aspect ce corespunde exact scrierilor din Noul Testament. Iar subiectul filmului sau nu este cine L-a ucis pe Iisus, ci acela care înfăţişează exclusiv jertfă adusă de El omenirii. “Fiindcă pentru mine este limpede că noi toţi L-am ucis. A murit pentru păcatele tuturor oamenilor. Inclusiv ale mele.” Deci ideea filmului este exact opusul intoleranţei, adică iubirea, credinţa, speranţa şi puterea de a ierta.
Actorul-regizor a realizat acest film pentru a se vindeca prin jertfa conştientă şi voluntară a lui Iisus. Ca persoană creativă, procesul îndelungat şi complex de vindecare interioară l-a exprimat prin pelicula “Patimile lui Hristos”.
În legătură cu acuzaţiile de antisemitism venite din partea unor organizaţii religioase, artistă românca Maia Morgenstern, de origine evreiască, cea care a produs senzaţie în rolul Fecioarei Maria, a luat în repetate rânduri apărarea regizorului Mel Gibson. Părerea Maiei este fermă: “The passion” nu este un film antisemit, ci o metaforă cu acute sensuri sociale şi politice. Divinitatea lui Iisus în acest film constă tocmai în puterea, în forţă Sa interioară de a depăşi propria-i slăbiciune şi disperare şi de a ajunge la înaltele sentimente de iertare, bunătate şi iubire. Este divin să reuşeşti să-ţi ierţi şi să-ţi iubeşti călăul. Atât Iisus cât şi Maria o fac. “Mel Gibson este un artist, un regizor. Nu şi-a impus niciodată convingerile sale religioase nimănui. (…) Când oamenii vor merge la acest film vor vedea în primul rând o operă de artă” a mai spus Maia Morgenstern. Iar originalitatea filmului constă în faptul că nu stabileşte vinovaţi, nu dă verdicte, nu pune etichete – mai completează aceeaşi actriţă.
În răspunsul dat unor acuzaţii ce i s-au adus cu nenumărate prilejuri, Mel Gibson a subliniat: “Am crezut întotdeauna în Dumnezeu şi am primit o educaţie catolică. În pragul vârstei de 50 de ani nu mă mai puteam mulţumi cu a face pe catolicul. Aveam nevoie să realizez ceva superior înainte de moarte, să încerc o abordare personală a Evangheliilor şi a istoriei lui Iisus”.
“Iubeşte-ţi duşmanul” este una dintre învăţăturile lui Hristos care au fost incluse în film. Dacă acesta este unul din mesajele pentru care Mel Gibson a riscat aproape totul, bani şi cariera, el însuşi se afla în situaţia de a pune în practică acest îndemn.
(Va urma cu episodul “Sensuri şi valenţe artistice”)
Documentar realizat de Ioan P. ALEXA