ISAAC BASHEVIS-SINGER: ZICERI ALESE

* Dacă un om taie lemne şi toporul îl loveşte pe altul şi îl omoară, atunci omul Acela trebuie să se strămute într-un oraş îndepărtat, astfel nemuririle celui ucis au dreptul să-l răzbune. (Cărţile lui Moise)
* Nici o greşeală nu rămâne fără urmări.
* Atunci când se îngrămădesc necazurile pe capul omului, se cuvine să-şi treacă prin sită faptele.
* Scriitorul nu moare dintr-o greşeală a firii, ci dintr-o greşeală de tipar.
*Nu e de mirare că oamenii se obişnuiesc cu binele. Fă dintr-un hornar rege şi ai să vezi că n-o să-i convină să stea la masă cu un general.
* Acela care se gândeşte la ziua morţii se fereşte de păcat.
* În toate căsătoriile de astăzi drăgosteala face pe coana peţitoare. Băieţii şi fetele îşi cad tronc la inimă şi încep să umble împreună. Şi tot umblă aşa până nu se mai pot suferi împreună.
* Când îţi surâde norocul, ţi se citeşte pe faţă.
* Aşa e viaţa. Sau ai noroc şi îţi iese bine orice faci, sau n-ai noroc şi toate îţi merg pe dos.
* În fapt totu-i sortit. Oricât ar fi dragostea de mare, dacă tinerii nu sunt sortiţi unul altuia, nu se alege nimic, Se drăgostesc şapte ani şi, deodată, se iveşte un străin cu care fata fuge de sub baldachinul de cununie.
* Când o femeie trăieşte singură şi nu are copii, rămâne ea însăşi un copil până în clipa morţii.
* Noi arătăm în groapă cu toţii la fel. La urma urmei, de ce să poarte mortul haine de preţ? Pentru cine? Pentru viermi?
* Dacă morţii s-ar fi amestecat printre cei vii, de mult s-ar fi prăpădit lumea asta; cine scapă de ea uită de toate necazurile.
* Când vrea Domnul, mătura se preface în puşca.
* Fiecare om trebuie să fie ceea ce este. Multe nenorociri se trag pe lumea asta de acolo că unul vrea să-l maimuţărească pe altul. În ziua de azi se cheamă modă.
* Cine ştie? Poate că atunci când te iei mereu după un altul, sufletul lui trece la tine. Umbra noastră e dușmanul nostru. Când îi vine la îndemână, se răzbună…
* Ce e sortit să fie ars este ca şi ars. Care e sfârşitul omului? Putreziciune, viermi, duhoare – dar el răspândeşte încă dinainte o miasmă grea. (Ghemara)
* Moartea nu iartă, nu uită pe nimeni.
* Dar credinţa nu e întotdeauna aceeași. Uneori se clătină şi se risipeşte în vânt.
* Nu e un semn bun dacă începi să te gândeşti la scurgerea timpului.
* O fi lumea asta un tărâm al minciunii, dar e şi o treaptă spre lumea cea adevărată.
* Oricine se apropie de un om mare porneşte alături de el pe drumul către nemurire, adesea în pantofi prea mari pentru el.
* Atunci când joci şah e mai bine să ai de-a face cu un adversar de temut, decât cu un nepriceput.
* De când mă ştiu mi-a fost frică de moarte, dar acum, când sunt cu un picior în groapă, nu mă mai tem de ea.
* Fiecare încearcă, în felul lui şi cu toate mijloacele, să strângă avere cât mai multă, să aibă parte de onoruri, de dragoste, de prestigiu. Bătrâneţea nu ne face mai înţelepţi. Nu ne pocăim nici langă poarta iadului.
* Aproape în fiecare zi, în plimbarea mea de după prânz, trec pe lângă Pompele Funebre, care așteaptă să ne înmormânteze pe toţi, împreună cu ambiţiile şi iluziile noastre. Parcă şi această casă a morţilor e, uneori, un fel de cafenea. Pe drumul spre veşnicie, ţi se serveşte aici, la repezeală, o cuvântare de adio sau o rugăciune pentru cei dispăruţi…
* Speranţa e o dovadă că nu există moarte.
* Pentru mine moartea este unica mângâiere. Ce fac morţii? Beau mai departe cafea? Mănâncă mai departe prăjituri cu ouă? Citesc mai departe gazetele? O altă viaţă, după moarte, ar fi cea mai mare absurditate şi cea mai grea pedeapsă.
* Cu stomacul gol nu te gândeşti la dragoste.
* Cârnaţii nu-s pentru câini. (vorba poloneză)
* Dar, când omul e pe moarte, ce rost să mai păstreze ceva?

Selecţie şi editare de Ioan P. ALEXA
Sursă: Ghimpl-netotul şi alte povestiri/BASHEVIS-SINGER, Isaac. – Bucureşti: Cartea Românească, 1990.