– Cartea, dacă priveşti în ea, te desfată îndelung, îţi rafinează gusturile, îţi dezleagă limba, perfecţionându-ţi vorbirea, îţi face vorbele pline de rezonanţă, te înveseleşte, te face mare între oamenii de rând şi-ţi dăruieşte prietenia regilor.
– Cartea este tovarăş care nu te plictiseşte cu laude, prieten care nu te ademeneşte, partener care nu te plictiseşte…, este un prieten care nu vrea să obţină ceva de la tine lingușindu-te, care nu umblă să te vicleneasca sau să te mintă, voind să te înşele.
– Cartea este un vas plin cu ştiinţa, un vas plin cu lucruri plăcute şi interesante, cu glume şi lucruri serioase. Dacă vrei, ea este mai elocventă decât Sahban Wa’il [numele unui orator, mort în anul 674, devenit proverbial pentru elocvenţa să] sau mai oarbă decât Baqil [numele unui orator devenit proverbial pentru lipsa sa de elocventă]. Dacă vrei, poţi râde de anecdotele pe care le găseşti în ea şi te poţi minuna de vorbele ei rare. Dacă vrei, lucrurile rare pe care le găseşti în ea te inspiră sau te întristează sfatul ei. De unde alt sfătuitor care să te inspire sau să te cheme la cumpătare, un alt ascet care să trăiască în veselie, un alt grăitor care să nu grăiască, un alt lucru rece care să-ţi transmită căldură?
– Cartea îţi este la fel de ascultătoare atât noaptea cât şi ziua, la fel de supusă atât când te afli în călătorie cât şi atunci când stai într-un loc, care nu se scuză pretinzând că i-ar fi somn şi pe care nu o cuprinde oboseala nesomnului. Este învăţătorul care, dacă ai nevoie de el, îşi ţine cuvântul dat, iar dacă încetezi a-l mai plăti, el nu încetează să-ţi fie de folos, care atunci când eşti izolat nu se desparte de tine, iar atunci când te împresoară vânturile duşmanilor tăi, nu se îndreaptă împotrivă-ţi.
– Când ai mai văzut o grădină care să poată fi purtată într-un buzunar, pe cineva care să-ţi poată vorbi despre cei morţi şi să-ţi povestească şi viaţa celor vii? De unde un însoţitor care să doarmă doar atunci când tu dormi, care să-ţi spună doar ce-ţi place, mai credincios decât pământul, care păstrează tainele mai bine decât le-au păstrat cei care au avut de transmis taine, care ţine ceea ce i s-a dat în păstrare mai cu grijă decât acela care i-a încredinţat ceva pentru păstrare?
– Nu cunosc un alt fruct la fel de proaspăt şi de nou, cu un preţ de vânzare la fel de mic, în care să fie mai bine strânse laolaltă lucrurile şi ştiinţele ciudate, rodul minţilor celor luminate, lucrurile cele mai demne de laudă, înţelepciunile cele mai alese, învăţăturile cele mai vechi şi experienţele cele bune, ştiinţele secolilor trecuţi şi ţinuturilor cele care nu mai sunt, aşa cum ele se afla în Carte.
– Nu cunosc vecin mai smerit, nici prieten mai drept, nici tovarăş mai ascultător, nici învăţător mai supus, nici prieten mai competent şi mai puţin plictisitor, mai plin de pilde şi mai puţin potrivnic, care să-ţi lipsească mai puţin şi să stea mai departe de minciună, nici mai minunat şi mai autoritar, nici mai puţin prefăcut şi mai puţin linguşitor, […] decât Cartea.
– Nu ştiu un prieten mai generos şi nici mai săritor să răsplătească, nici mai pregătit să vină în ajutor şi nici mai priceput în a aduce provizii. Nu ştiu nici un pom mai lung de ani, cu ceva mai bun strâns laolaltă şi nici cu fructe mai bune. Nu ştiu loc mai uşor şi mai apropiat din care să poţi culege. Nu ştiu pe altcineva care ar putea să dea mai bună lămurire.
– Acela care scrie o carte trebuie să o scrie fiind convins că toţi oamenii îi sunt duşmani.
AL-DJAHIZ – Cartea despre animal (Nota. AL-DJAHIZ [Al-Jahiz], Amr Bahr ben Mahbub al-Kinani (n. 775,776 – m. 868,869) a fost unul dintre cei mai mari prozatori arabi din toate timpurile, lui aparţinându-i peste 300 de lucrări de polemică politico-religioasă, instructive şi recreative, lucrări care au contribuit la dezvoltarea stilisticii arabe)
– Cartea este tovarășul de petrecere care nu ți-o ia înainte, în cazul în care ești ocupat, nu te cheamă în timpul activității tale și care nu-ți cere să te împodobeşti cu ea. Cartea este companionul care nu te laudă, prietenul care nu te ispitește, care nu te plictisește, povățuitorul care nu te împinge la păcat. – AHMED BEN ISMAIL (Moulay Abou al-Abbas Ahmed ben Ismaïl, supranumit „Moulay Ahmed Al-Dahabi”, este un sultan al Marocului din dinastia alawite)
– Când singur eşti, ţi-e cartea tovarăş minunat, /Ea nu te părăseşte, cei dragi de te-au trădat, /Nu spune nimănui o taină ce-I împart/Şi-n ea înţelepciune şi adevăr adevărat.
– Fiecărui om plăcerea ca plimbare i se-arata, A-nteleptului, prin cărţi, însă-i cea mai minunată.
– Priviţi mereu la cărţi şi adăugaţi în fiecare zi o buchie, căci trei sunt aceia care nu se simt singuri printre străini: învăţatul, eroul curajos şi cel cu limba dulce, încărcat de înţelepciune.
IBN ABD RABBIH, Yakuta
– Locul cel mai plăcut i-o șa pe-un cal în spume/Şi cel mai bun prieten e cartea-n timp şi-n lume. – AL-MUTANABBI
Selecţie şi editare de Ioan P. ALEXA
Sursă: 1) Proverbe, maxime şi aforisme arabe. Antologie, prefaţa şi traducere… de Nicolae DOBRISA.- Bucureşti: Albatros, 1976, pp. 217-227, 703, 788 (Col. COGITO); 2) Minuni ale civilizaţiei islamice. – Ed. Taliba, 2012/Musatafa SEBAEE.- p. 142.
Cartea este o comoara pretioasa care iti ofera nesfarsite invataturi si rafinamentul gusturilor tale. Ea iti deschide mintea si iti daruieste cuvinte pline de intelepciune. Devenind un maestru al vorbirii, te ridica deasupra multimii si iti ofera prietenia regilor.
Cartea este un tovaras fidel care nu te lauda, un prieten sincer care nu iti strecoara laude desarte si un partener devotat care nu te plictiseste. Ea nu te ademeneste, nu te insala si nu te minte, dorind sa iti ofere doar adevarul.