Un poet uitat: G. Coşbuc
L-am întâlnit în mai multe rânduri. Odată l-am găsit lucrând la tălmăcirea în româneşte a „Divinei Comedii” a lui Dante. Spunea că-l pasionează mai mult decât tot ce scrisese până atunci. Era liniştit, trăise retras, avea relaţii puţine, numai cu câţiva prieteni, mai ales ardeleni şi neliteraţi. În fiecare vară se ducea pe-acasă până când … [Citeste tot articolul…]