Am auzit o poveste… se întâmplă de secole ca în fiecare an, într-o anumită zi, la Vatican, rabinul-şef al oraşului vine cu un sul în mână în Piaţa Sfântului Petru, unde îl aşteaptă Papa. Evreii şi creştinii se adună cu miile să vadă această întâlnire a Papei cu şeful rabin, dar nimeni nu ştie ce discuta cei doi între ei. Rabinul se pleacă până la pământ şi îi dă sulul Papei. Papa se înclină şi el adânc – asta-i tot.
A doua zi dimineaţă, sulul este trimis înapoi rabinului care îl păstrează un an întreg. Timp de două mii de ani, nici un papă nu şi-a bătut capul să se uite ce scrie în el, însă un papă a fost curios; ce mai e şi asta? Ce fel de convenţie mai e şi asta, care durează de atât de mult timp? Şi de fiecare dată rabinul îi dă sulul Papei, iar a doua zi dimineaţă îi este trimis înapoi, ceremonios – acelaşi sul este trimis înapoi. Ce scrie în el? A deschis sulul. Era vechi – două mii de ani. Şi ştiţi ce a descoperit? Nota de plată pentru Cină cea de Taină! Evreii mai cer încă” Plătiţi măcar asta”. Desigur, Iisus a murit fără să plătească. (Sursă: Întâlniri cu oameni remarcabili/OSHO.- Bucureşti: Pro Editura şi Tipografie, 2008, p. 119.)