Fiecare fiinţă umană are un EU al său, unic şi propriu, construit de-a lungul vieţii pe un schelet nativ şi social, de care ne dăm sau nu ne dăm seama. De la naştere până la moarte, în el se sedimentează particule psihosociale, rezultate din contactul nostru individual cu lumea din jur prin activitate, educaţie, cultura şi informaţie.
În general, psihicul uman, ca şi trupul fizic, se construieşte în primii ani de viaţă, după şapte ani începând procesul de dezvoltare şi perfecţionare complexă a a lui. În acest lung proces intervin forţe interioare şi exterioare, văzute şi nevăzute, cu aporturi diferite de la om la om, în funcţie de natură sa interioară dar şi de spaţiul socio-cultural şi spiritual în care acesta trăieşte.
A trăi în armonie şi respect cu cei din jur şi cu natura înconjurătoare, este cea mai mare calitate a Eului uman. Când nu ne încadrăm în limitele şi parametrii armoniei şi respectului reciproc înseamnă că facem excese, de dreapta sau de stânga. A trăi în exces înseamnă a face rău şi a aduce suferinţă celor din jur, dar şi Eului nostru interior. Dacă toţi oamenii ar trăi în armonie, echilibru, bună-înţelegere, toleranţă şi respect, nu ar mai exista excese (războaie, violenţe şi dureri), deci răul. Nu ar mai fi probleme de putere, funcţii şi onoruri. În acest caz ideal, fiecare şi-ar da seama unde îi este locul, dar şi rostul în societate, adică cât, cum şi când să lucreze, să vorbească sau să tacă…
Eul nostru nu este şi nu trebuie lăsat permanent singur. El trebuie să comunice prin diferite canale (vorbit, scris, imagine, sunet, comportament social, gesturi etc.) cu alte Euri. De la fiecare EU mai superior sau mai inferior se pot învăţa multe. Fiecare EU-OM are o experienţă şi o înţelepciune proprie. Acest contact cu cei din jur ne curăţă de defectele interioare, distructive şi nesănătoase, ne învaţă să fim mai buni cu noi înşine şi cu cei din jur, ne face să descoperim adevăratul rost pe Pământ.
Sufletul Eului uman este mediul invizibil al unui conflict permanent între lumină şi întuneric, între bine şi rău, între iubire şi ură, între înţelepciune şi prostie, între curaj şi frică, între speranţă şi disperare. Când posedă resurse interioare puternice şi stabile, atunci el absoarbe ceea ce este mai bun; când aceste resurse lipsesc, el devine slab şi este doborât de puterile întunericului malefic.
Omul are alegerea dată de Dumnezeu spre Poarta luminoasă şi bună a lucrurilor şi faptelor sale, dar şi spre cea a întunericului rău şi distrugător. Viaţa spirituală a Eului este bogată şi strălucitoare, dacă în viaţa obişnuită, de zi cu zi, ai grijă permanentă de ce, când şi cum construieşti…
PS. Un raspuns.
Aveti mai multe intrebari. 1. Cred ca unul singur, in general, el caracterizand personalitatea fiecarui om. Probabil, in anumite situatii de viata, aceasta poate sa se prezinte in mai multe fatete. 2-3. Eu-ul fiecarui om este reprezentarea sa spirituala fata de lumea exterioara si el evolueaza prin cunoastere si actiune in lumea in care traim. 4. Pentru ca ne reprezinta si ne deosebeste de semenii nostrii; unii filosofi sustin ca dupa moartea fizica, eu-l spiritual evolueaza intr-un alt trup.