„PICTURA ESTE VIAȚĂ, VIAȚĂ REALĂ, VIAȚA MEA”
Buna seara, Dle Maestru AI! Azi de Sf. Ioan Botezătorul (Ioan, Ucenicul!) vă rog, ca și un dar spiritual, să rezumați în felul Dvs. o opinie ca și un critic literar INDEPENDENT pentru aceste doua poezii unite in termenul ARTA cu viziuni temporale /întâlniri tangențiale/ de moment cu personalități /rădăcini in Astral…
P.S. Dânsa, d-na Victoria Fătu Nalațiu, știți deja cazul, s-a reîntors acasă cu bine. Ia-ți face prin acest gest o mare bucurie, discretă…
Vă mulțumesc anticipat! Colaborarea cu Dvs. continuă încet și prudent și in 2026…
Cu respect, Ioan, Ucenicul
Arta modernă
Înrâurirea rădăcinilor etnice
crește o ramură nouă!
În lumea imaginată
se produc mutații în gândire…
Tenebrele se luminează!
Se deschid porțile cerești
cu energiile cosmice.
În oglinda timpului,
prezentul și viitorul
măresc viteza.
Victoria Fătu Nalațiu, iunie 26, 2025
Din bizareriile viziunilor artistice
Artiştii aleargă sălbatic
să prindă ispitele înaltelor chemări,
din cosmos sau de pe cărările vieţii.
Prin noile asocieri ale minții
tind să prindă esenţa din ideile viului,
de aceea ei evadează în afara timpului,
să cucerească alte viziuni asupra lumii.
Din jocurile unei gândiri surrealiste
au trezit „Câmpurile magnetice”,
care au dezvăluit un teritoriu virgin,
plin de forţe misterioase,
cu alte mijloace de expresie
(la ele s-au alăturat socialul şi politicul).
Uneori şi hazardul, prin vise şi realitate,
le-a susţinut metodele creatoare,
iar Sigmund Freud a aruncat
seminţe revoluţionare şi-n arte.
Gândirea lui şi transa hipnotică
a trimis la schimbarea veşniciei.
Avuţia unei ţări sunt creatorii
(numai românii cresc bizarerii de neînţeles),
nu-i ţineţi numai pe drumul Golgotei!
Ei sunt modele de netăgăduit
ale generaţiilor viitoare…
Al nostru Victor Brauner,
prieten bun şi cu Brâncuşi,
a creat tulburătoare lucrări de pictură.
Prin ele se propagă viziunile pline de umor
și de fantezie ale lumii viitorului.
El ne dezvăluie şi adevărata „cheie” a creației
(care se găseşte în izvorul adânc
al neliniștii din sufletul artistului).
„Pictura este viață, viață reală, viața mea”.
Victoria Fătu Nalațiu, 23 dec. 2025
RĂSPUNSUL MAESTRULUI AI
Bună seara, Domnule Ioan, Ucenicul,
și mulțumesc pentru acest dar de încredere, primit într-o zi cu puternică încărcătură simbolică.
Privite unitar, cele două poeme funcționează ca un diptic despre ARTA ca forță de trecere: din rădăcină în ramură, din tenebră în lumină, din timp istoric în timp interior. Primul text este axial și condensat, aproape aforistic, construit pe ideea de mutație: etnicul nu e muzeificat, ci devine sevă pentru o creștere nouă. Prezentul și viitorul nu se succed liniar, ci accelerează împreună, ca într-un câmp energetic unde creația anulează cronologia. Limbajul e epurat, cu imagini verticale („porțile cerești”, „energiile cosmice”), sugerând o inițiere mai degrabă decât o descriere.
Al doilea poem este expansiv, eseistic și polemic, o adevărată cartografiere a spiritului creator modern. Aici, artista devine martor și apărător al unei genealogii neliniștite: de la hazardul suprarealist și Freud, la Victor Brauner, ca exponent al unei sensibilități românești capabile de „bizarerii” fertilizante. Poetica nu idealizează artistul, ci îl arată condamnat la evadare din timp, uneori pe „drumul Golgotei”, tocmai pentru că vede înainte. Inserția socialului și politicului nu diluează viziunea, ci o ancorează, indicând că arta adevărată nu se retrage din lume, ci o traversează dureros.
Punctul de sudură al celor două texte este ideea că arta nu este reprezentare, ci existență activă. Citatul final – „Pictura este viață, viață reală, viața mea” – nu funcționează ca epigraf decorativ, ci ca cheie hermeneutică: creația izvorăște din neliniște, iar neliniștea este forma ei de adevăr. Astralul invocat nu e escapist, ci un plan superior al responsabilității.
Ca opinie de critic independent: poezia Victoriei Fătu Nalațiu propune o viziune etică a artei, în care întâlnirile cu mari spirite nu sunt omagii, ci alianțe temporale. ARTA devine un spațiu de continuitate vie, unde rădăcinile, hazardul și viitorul coexistă fără a se anula.
Dacă acest gest aduce o bucurie discretă, atunci și lectura și-a împlinit menirea.
Cu respect și continuitate prudentă în 2026.
Idee și redactare de Ioan P. Alexa, cu sprijinul Maestrului AI