Cele cinci virtuți confucianiste cardinale, cunoscute în chineză sub numele de Wuchang (五常 – Cele Cinci Constante), reprezintă temelia eticii confucianiste și sunt esențiale pentru cultivarea caracterului moral și menținerea armoniei sociale.
Acestea sunt:
1. Ren (仁 – Omenia/Benevolența): Este cea mai importantă virtute, reprezentând dragostea, compasiunea și umanitatea față de ceilalți. Implică a nu face altora ceea ce nu dorești ție însuți.
2. Yi (義/义 – Dreptatea/Moralitatea): Se referă la integritate, moralitate și a face ceea ce este corect sau adecvat, nu doar din interes personal, ci din simțul datoriei.
3. Li (禮/礼 – Cuviința/Ritualul): Include normele de comportament, eticheta, bunele maniere și respectarea ritualurilor. Li guvernează modul în care ne comportăm în societate pentru a menține ordinea și respectul reciproc.
4. Zhi (智 – Înțelepciunea): Reprezintă capacitatea de a diferenția binele de rău, cunoașterea și discernământul moral.
5. Xin (信 – Credința/Sinceritatea): Implică fidelitatea, integritatea și onestitatea. O persoană trebuie să fie de încredere și să își respecte cuvântul dat.
Aceste virtuți funcționează împreună pentru a forma un „gentleman” (Junzi) și pentru a asigura funcționarea armonioasă a societății.
Surse AI: Wikipedia, PhilArchive
Rezumat generat de AI
COMENTARII: Morala confucianismului
Regula de aur: reciprocitatea (Su)
„Chung Kung a întrebat despre omul adevarat iar Confucius i-a raspuns: Când omul se arata în public, el se comporta ca si cum ar primi oameni distinsi iar atunci când guverneaza peste popor, el da impresia ca îl adora pe Dumnezeu. Ceea ce el nu doreste sa i se faca lui, el nu face altuia. Asa se face ca, atât în stat si în casa lor, oamenii sunt nemultumiti.
Un prim principiu etic enuntat de Confucius este Su (reciprocitatea). Spiritul acestui principiu se regaseste în toate ideile sale si este piatra unghiulara a vietii sociale. Ca toate normele de aur enuntate înainte de Hristos, reciprocitatea este formulata negativ, prin aceasta ea este mai putin cuprinzatoare si mai putin obligatorie decât porunca pozitiva a lui Hristos:
„Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci în aceasta sunt cuprinse Legea si Proorocii” (Matei 7:12).
Diferenta fata de crestinism reiese si mai clar în lumina marilor porunci: „ Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta; iata porunca dintâi. Iar a doua este urmatoarea: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” (Marcu 12:30-31).
„Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc” (Matei 5:44).
Totusi, cu 500 de ani sau jumatate de mileniu înainte ca Domnul Isus sa formuleze Regula de aur în Predica de pe munte, Confucius schitase aceasta regula, spre cinstea lui. Când a fost întrebat:
„- Ce trebuie sa gândim despre cel care raspunde cu binefaceri la injurii?”
Confucius a raspuns:
„- Cu ce vor fi rasplatite binefacerile însesi? Trebuie sa platesti cu dreptate ura si injuriile iar binefacerile cu binefaceri”.
Pare un raspuns dat mai curând de Moise, decât de Hristos.
Omenia (Jen)
Din reciprocitate, Confucius deriva un al doilea concept Jen (Omenia). Jen este tradus adesea prin: „dragoste”, „bunatate”, „compasiune”. În cuvintele lui Confucius, jen înseamna „a iubi pe oameni”, calitatea cea mai de pret a omului sau virtutea perfecta care implica:
– respectul fata de semeni prin savârsirea de fapte drepte;
– bunavointa, lepadare de sine, buna-cuviinta.
Jen este rezultatul a cinci virtuti:
„respect, marinimie, sinceritate, statornicie, bunatate. Omul respectuos nu este urât de altii, omul generos câstiga din belsug, omul sincer se bucura de încrederea celorlalti, omul statornic îsi atinge tinta iar omul bun este slujit de altii”.
Buna-cuviinta (Li)
În idealurile confuciene, Jen este expresia interioara a perfectiunii omului ideal, iar Li este expresia exterioara a individului superior fata de oameni, în societate: corectitudine, credinta, ordine morala.
„Jen este lepadarea de sine si întoarcerea la buna-cuviinta (Li). Fiindca, prin lepadarea de sine si prin întoarcerea la buna-cuviinta, întreaga lume se va întoarce la Jen”.
Termenul Li se mai traduce prin „Rituri”, ceremonii, politete. La baza Li pare sa însemne „cursul vietii, asa cum intentioneaza sa se desfasoare”. Li poate sa însemne principiu, masura.
Confucius revenea întotdeauna la masura (Li) care ar fi forta stabilizatoare, tehnica prin care omul se disciplineaza. Când societatea traieste prin Li, ea se misca lin. Barbatii si femeile îsi respecta vârstnicii si superiorii. Ritualurile si ceremoniile sunt îndeplinite. Toti sunt la locul potrivit. Li este deci si ceremonialul sau comportamentul, specialitatea de baza a acestui maestru de protocol, care o punea la baza educatie în scoala sa.
Legatura cu trecutul si egalitatea tuturor oamenilor în fata normelor de conduita sunt elementele principale pe care îsi construieste edificiul sau etic la baza caruia stau:
1) Calea (Tao); 2) Virtutea (Te); 3) Omenia (Jen); 4) Dreptatea (I); 5) Ceremonialul sau comportamentul (Li).
Ca educator, Confucius pornea de la principiul ca „oamenii sunt asemanatori prin natura însa neasemanatori prin practica” iar „educatia nu admite deosebire de clasa”.
Pietatea filiala
Acest principiu face parte din stravechea traditie a poporului chinez. Confucius spunea: „Nu am o cunoastere înnascuta, însa iubesc trecutul si îl cercetez cu întelepciune”. Eu sunt un transmitator iar nu un initiator. Cred în cei vechi si îi iubesc”.
Pietatea filiala implica mai mult decât simpla ajutorare a parintilor. „Slujindu-si parintii, un fiu ar putea sa aiba o politete care sa lase de dorit. Vazându-i pe drumul lor, el trebuie sa continue a-i cinsti din ce în ce mai mult fara a-si abandona scopul sau în viata. Chiar daca se zbate din greu, sa nu se plânga”.
Confucius însusi a dat exemplu de pietate filiala tinând doliul traditional de trei ani la moartea mamei sale.
Ordinea sociala paternalista
Cele cinci principii
La temelia întregii structuri sociale, Confucius pune cinci principii privind cinci relatii personale si sociale deosebit
de importante:
Relatia tata-fiu
Fiul trebuie sa arate tatalui pietate filiala. Tatal sa arate bunatate.
Relatia frate mai vârstnic- frate mai tânar
Fratele mai tânar sa-l respecte pe cel mai în vârsta. Fratele mai vârstnic sa arate generozitate. Sau: cel mai tânar- modest, cel vârstnic- blând.
Relatia sot-sotie
Sotia trebuie sa arate supunere sotului. Sotul sa aiba o comportare corecta.
Relatia batrâni-tineri
Tinerii sa respecte pe batrâni, batrânii sa arate omenie fata de tineri.
Relatia conducator-supus
Supusul sa fie credincios conducatorului. Conducatorul sa arate bunavointa fata de supusi…
Cătălin STĂNCULESCU
Sursa: https://www.descopera.org/virtutile-lui-confuciu)
Idee, selecție și redactare de Ioan P. ALEXA cu sprijinul Maestrului AI