MISTERUL LUI YETI… NEELUCIDAT

…Ei bine, dragi lupi, padawani şi hobiţi, sunt multe taine între pământ şi cer, vorba lui Shakespeare. Un mister, care nu a fost rezolvat este acela a lui Yeti, Eren, Alma, Bigfoot sau cum altfel este numit. Pentru că este mereu văzut, niciodată prins, spre fericirea lui… şi a mea şi a altor iubitori de libertate!

S-a întâmplat vineri noapte, pe 23 ianuarie, pe la ora 3 locală, în localitatea montană Kudara, aflată în Pamir aproape de vârful de 6.974 de metri denumit Revoluţia, acum nu ştiu cum se cheamă în limba muntenilor de pe acolo, tadjici, sau cine ştie ce turcmeni. Ei bine, în localitatea respectivă există un magazin oarecare, numit pompos supermarket. În noaptea respectivă, pe un ger de crăpau pietrele, de -31 de grade Celsius, cineva, cumva, a smuls greaua uşă de fier din spatele magazinului, accesul de aprovizionare, a intrat în magazin şi a furat… mâncare pentru pisici! Poliţia a rămas cu gura căscată, dar s-a minunat şi mai mult, deoarece în zăpada proaspătă, noaptea ninsese puțin, care se oprise la ora 3, erau doar urmele unor picioare desculţe de om. Cu o lungime, măsurată, de 54 de centimetri. Enorme.

Unul singur smulsese uşa de fier de peste 100 de kilograme şi asigurată cu lanţ şi lacăte şi furase cam douăzeci de kilograme de mâncare pentru pisici. Un “box” întreg. Atât! Nu lipsea nimic altceva, nicio sticlă de vodcă! Doar mâncarea pentru pisici. Afacerea a fost repede muşamalizată, nu a apărut nimic în presă, pentru că acolo au venit imediat, în câteva ore, mai multe maşini de teren şi chiar un helicopter. Nimeni dintre cei veniţi, care aveau aerul serviciilor speciale, nu se uita pe jos, toţi supravegheau cerul. De ce? Este o altă taină, o să v-o spun odată şi odată, că nu au intrat zilele în sac. Eu am aflat de la un călător, un prieten, alt explorator şi căutător de comori, care, întâmplător, se afla în zonă. Ştia că mă interesează subiectul, aşa că…

Yeti este cunoscut de foarte mult timp. Este menţionat în “Erh-Ya”, o formă timpurie de dicţionar, datând din timpul dinastiei chineze Chiu, adică circa 200 de ani înaintea lui Iisus Hristos. Apare în secolul VII într-o cronică tibetană. Este personajul negativ din mai multe legende ale muntenilor din Chomolugma, Muntele Zeilor, Acoperişul Lumii. Urmele sale sunt zărite în anul 1887 pe zăpezile veşnice ale Sikkimului de către colonelul W.A. Waddell. Yeti, sau numai urmele sale uriaşe, sunt văzute de majoritatea alpiniştilor care explorau masivul Himalaia. Apoi apar şi rapoarte despre o fiinţă asemănătoare văzută în zone nelocuite din cele două Americi. În anul 1951, Eric Shipton, explorînd drumul de sud către un ”şeptar”, un vîrf de peste şapte mii de metri, reuşeşte sa fotografieze, în Himalaia, urmele lui Yeti pe zăpadă. În luna mai a anului 1953 neo-zeelandezul Sir Edmund Hillary şi şerpaşul Tenzing Norgay, cuceritorii Everestului, întîlnesc urmele lui Yeti în parte finală a ascensiunii lor.

Se pare că nu omul, ca specie, a ajuns primul pe cel mai înalt vîrf de pe Pămînt, ci Yeti, ruda sa îndepărtată, dar mai bine aclimatizată cu frigul teribil şi cu aerul rarefiat al înălţimilor. Interesul publicului pentru Yeti creşte exponenţial; în anii 1957, 1958 şi 1960 pleacă în căutarea lui Yeti expediţii internaţionale occidentale foarte bine echipate. Cu tot entuziasmul exploratorilor şi în ciuda tehnologiei sofisticate folosite, rezultatul este nul. Cu acelaşi rezultat iau sfîrşit şi cercetările organizate dincolo de Cortina de Fier, de către Academia de Ştiinţe din Moscova în anii 1963, 1964, 1965 şi 1967, în Pamir. În 1976 şi 1977 guvernul chinez trimite o forţă expediţionară de peste o sută de persoane în rezervaţia naturală Shennongjia din provincia Hubei.

Acolo se raportaseră mai multe întîlniri cu Yeti. Astfel, doi ţărani au fost răpiţi de un Yeti, care i-a luat pe fiecare la subţioară şi i-a dus într-o fugă la un semen de-al lui rănit, probabil, de un urs. După ce l-au oblojit pe rănit cu fişii rupte din hainele lor, cei doi au fost lăsaţi să plece acasă, unde au ajuns după aproape patru ore de mers. Lui Yeti îi trebuise doar zece minute ca să străbată distanţa.

Alt chinez din aceiaşi provincie se jura pe ce avea mai scump că ”vorbise” vreo două ore cu Yeti. “Yeti gesticula tot timpul şi fluiera, imita păsările; totuşi, nu ştiu cum, dar înţelegeam ce voia să-mi spună. Yeti ştie nişte bancuri grozave şi are mult umor!” a declarat fermierul. Expediţia chineză, cum altfel, nu a găsit decît urme, fecale şi păr roşu prins în scoarţa copacilor, care la analiza microscopica s-a dovedit similar cu părul uman. Analiza de ADN a dat o diferenţă de numai 1% faţă de ADN-ul uman.

Dr. Iuan Zenxin, un paleoantropologist, membru al prestigioasei Academii de Ştiinţă chineze a declarat, la 19 aprilie 2013, ziarului “Los Angeles Times” : “Nu se pune problema dacă Yeti sau Bigfoot există, sau nu. Yeti există şi se poate dovedi cu multe probe materiale ştiinţifice. Problema este doar de clasificare – este Yeti celebra “missing link”, sau o specie paralelă hominidă pe cale de dispariţie. Oricum, în expediţiile la care am participat nu am reuşit să capturăm un specimen, nici măcar să-l vedem şi să-l fotografiem. Yeti sau Yeren, cum îl denumim în chineză, este foarte deştept şi îşi datoreşte supravieţuirea grijii cu care ocoleşte omul. Este o rudă îndepărtata a noastră, vărul nostru!”.
În ultimii 30 de ani s-au înregistrat în provincia Hubei, 114 evenimente majore în care era amestecat indubitabil, Yeti, sau Yeren, în chineză!

Se pare că Yeti, Yeren, sau Bigfoot are o slăbiciune teribilă pentru mâncarea de pisici la conservă, sau la plic, dar mai ales pentru cronţănele – după cum se pot interpreta repetatele furturi nocturne din magazine din Pamir, Tibet, Nepal, Bhutan şi Sikkim… dar şi din supermarketurile Walmart limitrofe cu pădurile Virginiei. Interesante gusturi pentru o creatură uriaşă!

În ultimii ani, cercetătorii care caută să surprindă cât mai multe amănunte ale vieţii lui Yeti au beneficiat de avantajele miniaturizării tehnicii camerelor video şi a supravegherii din satelit. Astfel au apărut peste o duzină de înregistrări ale unei creaturi blănoase ce pozează pentru deliciul telespectatorului. Mai toate s-au dovedit glume proaste, arătînd încă odată că ne tragem din antropoide, iar că unii dintre noi nu s-au extras total din maimuţa.
Ca şi în cazul OZN, există însă cîteva filme, fotografii, mulaje de urme şi alte dovezi materiale care nu pot fi dovedite ca fiind contrafăcute. De exemplu, imaginile prinse pe casetă video de doi alpinişti, în Nepal, în 1996, şi care arată o fiinţă acoperită cu blană roşcată care se mişcă repede, foarte repede, pentru altitudinea şi stratul de zăpadă respectiv. Nu le-am găsit în spațiul public.

Să vă mai spun doar că prezența mea pe la televiziuni se datorește faptului că, în anul 1963, am plecat de acasă, ca să-l fotografiez pe Yeti. Am ajuns doar până la Ruse…

Radu Costin ȘTEFĂNESCU

Sursa: https://evz.ro/horoscopul-lui-dom-profesor-14-15-februarie-2026-despre-yeti.html