A fost odat? un b?ie?el care a dorit foarte mult s
? îl întâlneasc? pe Dumnezeu ?i s-a gândit el într-o zi s
? porneasc? în c?utarea Lui. ?tia foarte bine c? nu o s? fie o simpl? plimbare, a?a c? înainte de a porni ?i-a umplut bine, bine ghiozdanul cu dulciuri ?i cu multe sticlu?e cu ap?, s?-?i mai potoleasc? foamea ?i setea din când în când.
Când a fost la câteva str?zi dep?rtare de casa lui a z?rit un parc mare ?i umbros, ?i s-a gândit s?-?i trag? pu?in suflul înainte de a porni iar la drum.
S-a a?ezat pe o banc? lâng? un b?trân am?rât care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau ?i ei asfaltul, în speran?a c? vor mai g?si câte ceva de-ale gurii.
B?ie?elul ?i-a pus ghiozdanul în bra?e ?i a scos din el o sticlu?? de ap? ?i când s? bea a fost întrerupt de privirea b?trânului, care se uit? la el cu o înfometare de parc? vroia s? îl m?nânce. F?cându-i-se mil?, b?iatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept r?splat? b?trânul i-a oferit un zâmbet.
Atât de incredibil ?i de radiant a fost zâmbetul b?trânului, încât b?ie?elul i-a oferit ?i o sticlu?? cu apa doar, doar va mai primi înc? un zâmbet atât de frumos. F?r? nici o ezitare ?i f?r? nici o re?inere, b?trânul i-a mai zâmbit înc? o dat? copilului.
Toat? dup?-amiaza au stat acolo pe banc?, mâncând ?i bând, f?r? s? î?i spun? vreun cuvânt unul celuilalt.
Pe când se înnopta, b?iatul sim?i prezen?a oboselii ?i se hot?rî s? o ia c?tre cas?, cu gândul c? î?i va continua c?l?toria în urm?toarea zi. Nici nu apuc
? bine s? fac? câ?iva pa?i c? d? fugu?a înapoi s?-l îmbr??i?eze pe colegul s?u de banc?. B?trânul, surprins de fapta copilului, i-a oferi în schimb cel mai frumos zâmbet pe care l-a v?zut copilul î n acea zi.
Ajuns acas?, mama b?iatului îl întâmpin?. Surprins? de expresia fe?ei plin? de ferici
re a copilului ei, nu se rabd? s? nu îl întrebe:
„Ce ai f?cut tu azi de e?ti a?a de fericit? Cine ?i-a adus aceast? fericire?”
Copilul îi r?spunse: „Am luat masa cu Dumnezeu!”. ?i înainte ca mama lui s? apuce s? îi r?spund?, a mai ad?ugat: „?tii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am v?zut vreodat?!”
Între timp, b?trânul a ajuns ?i el acas? ?i fiul s?u, observând privirea pa?nic? a tat?lui, nu a ezitat s? nu îl întrebe:
„Tat?, ce ai f?cut azi de e?ti a?a fericit? Cine ?i-a adus aceast? fericire?”
El i-a r?spuns fiului s?u: „Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. ?i înainte ca fiul sau s? apuce s? îi r?spund?, el a ad?ugat: „?tii ceva? Este mult mai tân?r decât am crezut!”.
Sursa: http://seductiatrupului.ro/povestiri…-cu-talc/o-gustare-cu-dumnezeu.html