Idealul în materie de dietetică e să mâncaţi doar câteva alimente la fiecare masă. Nutrienţii sunt astfel mai uşor de asimilat şi digerat.
Anumite popoare îşi păstrează o sănătate excelentă până la o vârstă înaintată graţie obiceiurilor alimentare. Locuitorii din Himalaia se hrănesc cu orez, cu peste fript pe jar şi cu câteva legume din grădina lor. În China, persoanele centenare se hrănesc cu fierturi din porumb măcinat manual, alături de câteva legume sotate în wok.
Pentru mesele zilnice, eu folosesc un bol frumos din lemn. El reprezintă volumul de hrană care îmi este suficient din punct de vedere fiziologic (se spune că stomacul are mărimea pumnului nostru) şi îmi permite să îmi limitez alegerile: puţin orez, o lingură de legume verzi, o bucăţică de peşte (sau un ou, sau tofu…), asezonate cu susan, ierburi şi mirodenii; o supă consistenta iarnă, o salată mixtă vara.
Orientalii, cu excepţia zilelor de sărbătoare, se mulţumesc adesea cu un bol de orez, de supa sau paste.
Bolul din lemn este un simbol al sărăciei şi al cumpătării pentru aceşti mistici care trăiesc în acord cu propriile idealuri şi cu propria etică – o contestare mută a exceselor şi opulentei din societatea noastră, în detrimentul altor finite umane pe care le exploatăm.
Sursă: Arta simplităţii/LOREAU, Dominique. – Bucureşti: Baroque Books & Arts, 2012, pp. 135-136.