Renunţ să-mi mai impun punctul de vedere.
Renunţ să-i mai controlez şi să-i mai manipulez pe ceilalţi.
Sunt deschis la apreciere, înţelegere şi iubire şi renunţ să le mai pretind.
Îmi recunosc greşelile şi le repar.
Îi rog pe ceilalţi să-mi arate unde greşesc.
Accept faptul că nu întotdeauna câştig sau înving.
Cer ceea ce doresc fără să pretind şi pot accepta un refuz.
Sunt în întregime responsabil pentru comportamentul meu şi pentru situaţiile dificile în care mă aflu.
Îi iubesc, îi respect şi îi iert pe ceilalţi.
Renunţ la dorinţa sau la planul de a-i pedepsi sau de a-i răni pe ceilalţi.
Renunţ la dorinţa şi la planul de a mă răzbuna.
Devin mai devotat Sinelui meu superior, unde domneşte iubirea necondiţionată.
Pe măsură ce renunţ la imperativele eului meu, descopăr şi dezvălui sinele meu indestructibil.
Sursă: Puterea coincidenţei: Cum ne arată viaţa ceea ce avem nevoie să ştim/RICHO, David. – Bucureşti: Editura Trei 2011, p. 70.