O străveche poveste sufita ne spune că într-un ţinut din Orientul Mijlociu trăia cândva un rege care veşnic oscila între fericire şi deznădejde. Cel mai neînsemnat lucru îi provoca supărare mare sau reacţii extreme, iar fericirea se transforma repede în dezamăgire şi disperare.
A venit şi timpul când regele s-a simţit obosit de el însuşi şi de viaţa lui şi a început să caute o cale de ieşire. A trimis după un înţelept care trăia în regatul lui şi care avea renumele de a fi iluminat. Când înţeleptul a sosit, regele i-a spus: “Vreau să fiu asemenea ţie. Îmi poţi da ceva care să-mi ofere echilibru, seninătate şi înţelepciune? Îţi voi plăti cât îmi vei cere.”
Înţeleptul a răspuns: “Cred că ţi-aş putea fi de ajutor, dar preţul este atât de mare încât tot regatul nu ţi-ar ajunge ca să-l plăteşti. De aceea îţi voi da remediul în chip de cadou, dacă îmi vei acorda respectul cuvenit.” Regele l-a asigurat de acest lucru şi a plecat.
Câteva săptămâni mai târziu s-a întors şi i-a înmânat regelui o cutie ornamentală şi încrustată cu jad. Regele a deschis cutia şi a găsit înăuntru un inel din aur, simplu, pe care erau înscrise nişte litere. Regele a citit: Şi aceasta va trece. “Care este semnificaţia?”, a întrebat regale. Înţeleptul i-a spus: “Poarta mereu inelul acesta. Indiferent ce se întâmplă, înainte să etichetezi cu cuvintele bun sau rău, atinge acest inel şi citeşte ceea ce este scris. În felul acesta veu fi mereu în pace.”
Şi aceasta va trece. Ce anume face ca aceste cuvinte simple să aibă atâta putere? La o privire superficială poate părea că, deşi cuvintele acestea vor oferi mângâiere în situaţiile grele, ele ar diminua totodată bucuria produsă de lucrurile vieţii. “Nu fi prea fericit, pentru că nu va dura.” Iată ce par să spună într-o situaţie percepută ca bună…
Cuvintele înscrise pe inel nu spun că n-ar trebui să vă bucuraţi de ceea ce este bun în viaţă, dar nici nu au rolul de a oferi mângâiere în suferinţa. Scopul lor este mai profund: Acela de a vă face conştienţi de efemeritatea fiecărei situaţii, efemeritate datorată faptului că orice formă, fie ea rea sau bună, este trecătoare, Când deveniţi conştienţi de faptul că toate formele sunt trecătoare, ataşamentul vostru fata de ele scade, iar voi încetaţi, într-o anumită măsură, să vă mai identificaţi cu ele.
A fi detaşat nu înseamnă că nu va mai puteţi bucura de ceea ce are lumea mai bun de oferit. De fapt vă veţi bucura mai mult. Odată ce vedeţi şi acceptaţi ca toate lucrurile sunt trecătoare şi inevitabil supuse schimbării, vă veţi bucura de plăcerile lumii atât cât durează ele, fără teamă că le pierdeţi, fără neliniştea legată de viitor. Când sunteţi detaşaţi, vă situaţi pe o poziţie avantajoasă, de unde priviţi evenimentele vieţii voastre fără a mai fi captivii lor…
Sursă: Un pământ nou: Trezirea conştiinţei umane/TOLLE, Eckhart. – Bucureşti: Curtea Veche, 2012, pp. 182-185.
P.S. Despre acest subiect mai puteţi citi: 1) http://www.delaomlaom.ro/2014/07/totul-trece-dar-tu-ramai-povestile-lui-osho/;
2) o carte cu acest titlu: http://www.librarie.net/p/183376/trece-asta: Va trece şi asta/EXLEY, Helen (2009); 3) http://www.delaomlaom.ro/2014/07/si-aceasta-va-trece/ şi 4):
Inelul lui David, tatăl înțeleptului Solomon
David a fost, după cum spune Biblia și Coranul, al doilea rege al Israelului, tatăl lui Solomon și strămoșul lui Isus. El este cel care a învins în lupta cu uriașul Goliat, folosind o praștie.
Înainte de David, cel care a domnit asupra Israelului a fost Saul, cel dintâi rege al poporului lui Israel.
David a fost un rege drept și înțelept, foarte iubit de poporul său. Însă, ca toți oamenii, mai greșea uneori.
Există o povestioară care spune că într-o zi, el a cerut celui mai faimos bijutier din Israel să-i facă un inel la care, când se va uita, de va fi vesel, să devină trist, iar de va fi trist, să devină bucuros. I-a acordat bijutierului trei zile pentru a-i face acest inel special, iar dacă nu va reuși, i se va lua viața.
Bijutierul, care nu cunoștea farmece sau vrăji, a căzut într-o tristețe care ducea spre disperare, deoarece, oricâte pietre prețioase ar fi pus inelului, și oricât de pur ar fi fost aurul din care l-ar fi făurit, nu avea atâta putere, încât să schimbe radical starea de spirit a unui rege.
Trecuseră două zile, dar mintea bijutierului nu a putut scoate la capăt în nici un fel porunca regelui. Se plimba pierdut, deja văzându-și capul undei erau picioarele, atunci când Solomon, copil fiind, s-a apropiat de el.
– De ce ești atât de abătut și îngândurat? L-a întrebat micul Solomon pe bijutierul regal.
– Tatăl tău, regele, mi-a poruncit să-i făuresc un inel unic, iar atunci când va fi trist și se va uita la inel, să se înveselească, iar de va fi prea vesel, să se întristeze. Iar eu nu am puteri magice, să fac acea bijuterie. Mai am o singură zi la dispoziție, iar dacă nu îndeplinesc porunca, voi plăti cu viața. Sunt pierdut!
Solomon, a cărui înțelepciune radia încă de pe atunci, i-a șoptit bijutierului ceva la ureche. Iar bijutierul, nemaiștiind ce să facă de bucurie, a și fugit în atelier.
A doua zi, regele David a chemat la el bijutierul, care i-a dat inelul cerut. Regele era supărat în acea zi și fața îi era întunecată de griji.
A luat inelul, l-a studiat, după care, înseninându-se la față și râzând în același timp, a poruncit i se dea bijutierului doi saci de galbeni.
Pe inel erau inscripționate cuvintele: ȘI ASTA VA TRECE!
Nu a fost nevoie de nici o vrajă, cuvintele au o putere mai mare decât orice. Iar regele, cu acel inel și cu cuvintele pline de înțelepciune, a reușit să ajungă la echilibrul de care avea nevoie.
Trebuie să ne bucurăm la maxim de momentele fericite, pentru că vor trece curând, iar tristețea nu trebuie să ne doboare, pentru că totul e trecător, chiar și necazurile.
Sursa text şi foto: http://www.bsg.ro/blog/inelul-lui-david-tatal-inteleptului-solomon-puterea-cuvintelor/; ThisTooShallPass11.jpg.