1. Totul este un întreg; fii ca oricine. Lumea este una; fii bun cu oricine.
2. Fii bun, vezi binele şi fă binele. Aceasta este calea spre Dumnezeu.
3. Viaţa noastră devine împlinită atunci când trăim în moralitate.
4. Banii vin şi pleacă. Dar moralitatea vine şi creşte.
5. Timpul ne consumă pe toţi. Nu pierde, deci, timpul. Timpul pierdut este viaţă pierdută.
6. Trecutul nu revine. Nu suntem siguri de viitor. Momentul prezent este cel potrivit. Nu amâna; fă ceea ce trebuie făcut.
7. Tăcerea este singurul limbaj al celor care au ajuns la împlinire. Doar în adâncul tăcerii se poate auzi glasul lui Dumnezeu. Tăcerea linişteşte valurile inimii.
8. Viaţa este pierdută prin visare şi fiinţele se pierd prin devenire.
9. Nu te lăsa înşelat de această lume iluzorie. Trebuie să înţelegi ATAMAN, sufletul cel permanent – ultima realitate, cea absolută, neschimbată şi eternă, fără de început şi sfârşit.
10. Cel care înţelege Fiinţa Supremă va deveni el însuşi Fiinţa Supremă.
11. Omul se naşte nu pentru a căuta prosperitatea materială. El se naşte pentru a căuta sufletul.
12. Omul fără Dumnezeu nu este om. Dumnezeu fără om rămâne veşnic Dumnezeu.
13. Trebuie să înţelegi că Divinitatea este prezentă în orice fiinţă, ca sufletul care sălăşluieşte în interior.
14. Înţelegerea unităţii inerente diversităţii dă extaz şi fericire.
15. Toate religiile sunt căi care duc la un singur ţel, care este Dumnezeu. Deci, priveşte-le cu acelaşi respect pe toate. Toate religiile propovăduiesc purificarea minţii, cunoaşterea de sine şi dezvoltarea iubirii divine.
16. Adevărul eşti tu însuţi; ceea ce vezi ziua este un vis de zi, ceea ce vezi în somn este un vis de noapte.
17. Brahman este prezent în inima ta şi acţionează ca o conştiinţă-martor în toate. Nu putem ascunde nimic, cu gândul că Dumnezeu este altundeva.
18. Întrucât Dumnezeu este Atman care sălăşluieşte în toate fiinţele, a ajuta pe cineva sau a-i face bine cuiva înseamnă, în realitate, a-l adora pe Dumnezeu. În mod similar, a vorbi de rău pe cineva sau a-i face rău cuiva înseamnă, în realitate, a-i face rău lui Dumnezeu Însuşi sau a vorbi de rău de El.
19. Binele şi răul, pacea şi chinul, durerea şi plăcerea, toate acestea izvorăsc din om, şi nu din afara lui.
20. Binele şi răul, fericirea şi mâhnirea, care par deosebite şi opuse, nu sunt în realitate decât cele două feţe ale aceleiaşi medalii.
21. Mintea este singura cauză a fericirii şi a nefericirii, a legăturilor sau a libertăţii.
22. Dacă nu există două perioade de durere, nu se poate gusta plăcerea deoarece plăcerea este doar intervalul dintre două dureri.
23. Trebuie să încercăm să facem bine celorlalţi şi să păstrăm pentru noi pierderile şi suferinţele. Doar atunci putem spune că Dumnezeu este cu noi.
24. Adevărata viaţă spirituală este cea care ne învaţă unitatea şi ne face altruişti şi plini de iubire.
25. Filozofia este untul care se obţine prin baterea laptelui cunoaşterii.
26. Orice acţiune şi orice gând al nostru provoacă o reflecţie, o reacţie şi un ecou.
27. Orice facem, bine sau rău, cu sau fără ştiinţă, produce un rezultat; de aceea, trebuie să facem binele, astfel încât urmările să fie bune.
28. Viaţa nu este o cale cu sens unic. Trebuie să fim pregătiţi să dăm şi să primim.
29. Iubirea vieţuieşte prin dăruire şi iertare. Sinele trăieşte prin primire şi uitare.
30. Gândul care vine din mintea ta trebuie să fie curat; cuvintele pe care le rosteşti trebuie să fie plăcute; munca ta trebuie să fie sfântă.
33. Viaţa este călătoria din punctul „eu” spre punctul „noi”.
34. Orice faci, dacă o faci cu simţire, se răsfrânge asupra ta, şi nu vei face niciodată ceva rău.
35. Fără a fi mai întâi slujitor nu poţi deveni stăpân.
36. Recunoaşterea greşelii este începutul înţelepciunii.
37. Când arăţi cu un deget spre ceilalţi, ia aminte la cele trei degete cu care arăţi, în acelaşi timp, spre tine. Adică, atunci când arăţi o greşeală celorlalţi, trebuie să te uiţi de trei ori la tine însuţi, în căutarea greşelilor.
38. Practică înainte de a predică; nu face tu însuţi greşeala pe care o descoperi la alţii.
39. Dacă cineva îţi arată greşeala ta, trebuie să-i mulţumeşti, pentru că tu însuţi nu poţi să-ţi găseşti greşelile, ochii tăi fiind îndreptaţi în afară. Tu poţi găsi doar greşelile celorlalţi.
40. Tovărăşia bună este importantă; ea ajută la cultivarea calităţilor pozitive.
41. Dumnezeu îţi dă o ghirlandă împletită din toate cele bune şi rele pe care le-ai săvârşit în vieţile anterioare. Te-ai născut cu această ghirlandă în jurul gâtului.
42. O acţiune rea nu poate să-ţi dea rezultate bune. O acţiune bună nu poate să-ţi dea rezultate rele. Tu semeni sămânţa; din ea creşte copacul care era conţinut în sămânţă.
43. Nu ne naştem pentru a ne naşte din nou. Trebuie să ne întoarcem în locul din care am venit. Ajungerea la izvor este ţelul nostru suprem în viaţă.
44. Dumnezeu nu este ceva din afara ta. El este prezent în tine, este în sinea ta. Înţelege acest lucru.
45. Nu contează dacă trăieşti în această lume. Dar nu lăsa lumea să trăiască în tine.
46. Aşează-l pe Dumnezeu în inima ta şi oferă-i roadele sentimentelor tale bune, lacrimile de bucurie de pe frunza trupului tău sacrificat.
47. Credinţa implicită în Divinitate este calea spre succesul spiritual.
48. Totul este după voia lui Dumnezeu. Ori de câte ori pierdem sau câştigăm, simţim durere sau plăcere, credinţa noastră trebuie să fie neclintită. Orice ni se întâmplă, trebuie să acceptăm ca pe un dar de la El.
49. Dumnezeu este un ocean de îndurare. Iubirea faţă de El este cea mai uşoară cale de a obţine mila Lui. Mila lui Dumnezeu este ca soarele, de care se bucură toată lumea.
50. Nu putem intra în sălaşul lui Dumnezeu fără controlul simţurilor şi al minţii.
51. Putem realiza eliberarea noastră chiar când ne îndeplinim îndatoririle lumeşti, dacă mintea ne rămâne mereu scufundată în Divinitate. Orice facem, trebuie să facem ca pe o ofrandă lui Dumnezeu.
52. Dacă am avut acest mare noroc de a trăi ca fiinţă omenească, purtându-ne ca animalele ne irosim viaţa şi nu merităm acest dar de la Dumnezeu.
53. Când mintea este întoarsă înăuntru, priveşte doar la suflet şi se bucură de extaz. De aceea nu vei simţi nici o diferenţă între durere şi plăcere, bine şi rău. Vei simţi doar unitatea a tot ce există şi vei deveni una cu Dumnezeu.
54. Cu frică de păcat şi iubire de Dumnezeu trebuie să ne ducem viaţa disciplinat, pentru a obţine adevărata fericire.
55. Oricâtă putere am avea, dacă nu avem şi darul dreptăţii, forţa care vine de la Dumnezeu, totul este de prisos.
56. „Rosteşte adevărul” şi „Fă ceea ce trebuie” – trebuie să fie motto-urile noastre pentru prosperitatea şi bunăstarea omenirii ca întreg.
57. Acolo unde este virtutea este şi Dumnezeu şi acolo unde este Dumnezeu este şi victoria. Fără îndurarea lui Dumnezeu nu putem câştiga.
58. Aşa cum mama vine în fugă când îşi aude pruncul plângând, dacă omul strigă către Dumnezeu din adâncul inimii, El îl va ajuta pe credincios oriunde se va afla acesta.
59. Întruparea lui Dumnezeu nu face niciodată ceva care să nu aibă motivaţie bună. Dumnezeu nu rosteşte niciodată cuvinte fără înţeles. Orice face, vede şi spune El are un interes spiritual interior adânc.
60. Poţi adora o imagine ca pe Dumnezeu, dar nu pe Dumnezeu ca pe o imagine. Poţi ridica orice la nivelul lui Dumnezeu, dar nu trebuie să-l aduci pe Dumnezeu la nivelul unei imagini.
61. Numele lui Dumnezeu se poate cuceri numai prin iubire sinceră; în preajma Lui nu putem ajunge prin bani sau altfel.
62. A căuta pacea şi fericirea în afara noastră este o mare greşeală. Trebuie să căutăm în noi pacea, şi ne vom bucura de adevărata fericire dacă facem aceasta cu sufletul curat.
63. Supraveghează-ţi vorbele, faptele, gândurile, caracterul şi inimă. Mintea este ca o maimuţă nebună. Nu trebuie să i te supui. Trebuie să o supraveghezi atent şi să o stăpâneşti.
64. Ignoranţa este falsă identificare a sinelui cu propriul trup. Nimeni nu este izolat de curentul deplin al vieţii. Fiecare este o parte din societate.
65. Prietenia nu trebuie să se bazeze pe considerente de teamă şi favoruri. Singurul prieten care va fi cu tine tot timpul este cel divin – Dumnezeu.
66. Trăieşte în apropierea lui Dumnezeu şi acesta se va răspândi atunci asupra ta.
67. Cât de aproape eşti de Dumnezeu, atât de aproape este El de tine. Cel care înţelege că Dumnezeu este omniprezent va recunoaşte că acesta este cel mai apropiat de sine, că el nu este altcineva decât însuşi Dumnezeu.
68. Doar când mila lui Dumnezeu şi eforturile omului se întâlnesc vin rezultatele dorite. De aceea încearcă să câştigi mila Lui.
69. Lenea este echivalentă cu „praful” şi „rugina”, iar lucrul făcut cu abnegaţie este că „odihna” şi „cel ideal”.
70. Graba strică treaba. Irosirea duce la îngrijorare. Deci, nu te grăbi. „Încet şi sigur” se câştigă întrecerea.
71. Mânia este cel mai mare duşman, iar calmul este cea mai puternică armură. Bucuria ne este raiul, iar întristarea – iadul.
72. Cei în vârstă şi conducătorii trebuie mai întâi să practice disciplină, şi apoi să o propovăduiască altora. Nici Dumnezeu nu încalcă regulile şi principiile pe care El le-a stabilit.
73. Trebuie să înţelegi frăţia oamenilor şi paternitatea lui Dumnezeu. Prin serviciile tale făcute cu abnegaţie şi iubire slujeşte-i pe toţi, şi încearcă să înţelegi unitatea din toate.
74. Cineva poate să greşească; dar nu trebuie să facem un lucru după ce am aflat că este greşit.
75. Trebuie să fie unitate între vorbele, gândurile şi faptele tale.
76. Priveşte-ţi ţara ca pe o mamă divină şi pune-te în slujba ei. Urmează-ţi propria ta cultură sacră, pe care mama a păstrat-o pentru noi. Imitaţia înseamnă slăbiciune.
77. Cei dornici să îndrepte lumea şi să o aducă pe calea cea bună trebuie mai întâi să se îndrepte pe ei înşişi şi propria lor comportare, controlându-şi simţurile şi dorinţele.
78. Adevărul este Dumnezeu. Pentru a ajunge la adevăr, trebuie să rămânem fideli adevărului.
79. Toate râurile se contopesc cu oceanul. În mod similar, toată creaţiunea şi toate râurile vieţii se contopesc cu izvorul – Brahman. Aspiră la această dispariţie.
80. Venim pe lume cu un ţipăt; nu trebuie să ne sfârşim viaţa cu un ţipăt, ci cu un zâmbet.
81. Viaţa ne este dată de Dumnezeu pentru a-L căuta şi a-L găsi.
82. Ochii ne-au fost daţi pentru a ne ajuta să-L vedem pe Cel Suprem, Divinitatea Atotputernică.
83. Picioarele ne-au fost date pentru a merge în templul lui Dumnezeu.
83. Mâinile ne-au fost date pentru a face fapte bune.
84. Inteligenţa ne-a fost dată pentru a înţelege că tot ce vedem în lume este trecător şi numai Dumnezeu este realitatea permanentă.
85. Limba ne-a fost dată ca să putem cânta slava lui Dumnezeu şi a ne ruga Lui.
86. Urechile ne-au fost date pentru a putea asculta cântecele care îl laudă pe Dumnezeu.
87. Ne-a fost dat acest trup pentru ca, prin el, să putem face bine celorlalţi.
88. Baza întregii lumi este iubirea lui Dumnezeu. Oricât de inteligent şi învăţat ar fi cineva, dacă el nu are în inimă iubire, este nefolositor.
89. Dumnezeu este iubire – trăieşte în iubire. Începe ziua cu iubire. Umple ziua cu iubire. Sfârşeşte ziua cu iubire. Aceasta este calea spre Dumnezeu.
90. Iubeşte-ţi mama şi tatăl şi consideră-i ca pe Dumnezeu şi slujeşte-i. Atunci îndurarea Lui va coborî asupra ta fără să o ceri.
91. Fă bine celorlalţi şi fereşte-te să faci rău cuiva. A face rău cuiva este cel mai mare păcat.
92. Dacă nu poţi face bine altora, măcar nu-i vătăma şi nu le răni sentimentele.
93. Nu uita de Dumnezeu şi nu te teme de moarte. Aşteaptă clipa fericită a unirii cu Dumnezeu – aceea este nemurirea.
94. Fii umil şi nobil.
95. Dacă nu adunăm informaţii, nu putem realiza transformarea.
96. Ghidurile turistice îţi arată doar calea sau direcţia spre destinaţie. Călătoria trebuie s-o faci tu însuţi, gustându-i bucuria şi triumful.
97. Înţelepciunea se dobândeşte prin experienţă. Încearcă să împarţi şi altora bucuria pe care ai gustat-o, făcându-i şi pe ei fericiţi.
98. Doar prin acţiune sub îndrumarea lui Dumnezeu poţi avea prezenţa vitală a lui Guru adânc în inima ta. Atunci el este prezent în tine.
99. Aşează-l pe Dumnezeu în inima ta şi fii fericit şi împăcat pe vecie.
Sursă: Ghid pentru cultură şi spiritualitatea indiană – Kausalyarani RAGHVAN, 1992, p. 57-61.