Motto: „Este moral să afirmi cu voce tare ceea ce eşti, este moral să fii consecvent în afirmarea crezului propriu, este moral să gândeşti pe termen lung, este moral să-ţi afirmi propria ta identitate. Este moral să ai curajul să spui că eşti altfel decât alţii, chiar dacă aceşti alţii sunt deocamdată mai mulţi.” (Horia RUSU)
Azi 30 noiembrie 2025 BOR și credincioșii ei sărbătoresc pe Sf. Apostol ANDREI în condiții confuze, întunecate şi neclare pentru Ziua de Mâine a Ţării. Soarele nu străluceşte încă pe cer…
E mare agitaţie în Țara Românească deja! De Ziua Națională, pe scena cetății Unirii de la Alba Iulia intenţionează să se înghesuie/afișeze, fără regie și scenariu, tot felul de figuri politice ale momentului. Scopul lor: să arate românilor de rând, pălmaşi ai taxele de tot felul legiferate de mai marii zilei în ultimele luni trecute, modul cum ei pot să rezolve problema.
ACUM, în aceste zile, suntem în mare primejdie ca națiune! Cu sau fără voia noastră, trăim conștient sau nu, momente nedeslușite pe drumul evoluției noastre; pacea și siguranța colectivă/personală, protecția, liniștea și progresul nostru ca cetăţeni – familiști se află din nou la RĂSCRUCE DE VÂNTURI! Este un moment vulnerabil în/de care e posibil ca prieteni, duşmani, aliaţi de tot felul (de la RUSIA, UE, NATO și SUA chiar!) să ne supună, pentru un timp nedeterminat, sub tot felul de politici, promisiuni, amenințări și provocări. Nu sunt preziceri profetice, ci realități vizibile, deslușite de puțini romani, cei cu Inteligență umană.
Specialişti independenți în finanțele țării, fără a fi luați în seamă de mai Marii Zilei, atrag atenția asupra deficitului mare pe care îl avem, că modul de rezolvare de a taxa cetățenii de rând, salariaţi public/privat sau pensionari sau firmele private e total greșit.
Avem acum un Guvern multilateral de coaliţie, cu tot felul de partide și ideologii, născut înainte de termen și votat de noi, cetăţenii. Înaintașii lor, în guvernări uni/duo au realizat acest deficit bugetar prin promisiuni, minciuni, hoție, corupție, înşelăciuni etc., de la nivel local la cel central, de la persoană la familie sau clan de tip mafiot. Iar Justiția, cea cu magistrați ce-ți apară veniturile speciale până la deces nu prea ia oprit…
Dar cel mai trist fapt a fost că noi cetățenii de rând, pălmași la munci şi taxe de tot felul achitate la stat, i-am susţinut prin votul nostru la Alegerile electorale. Urmarea… tot noi, cei care i-am votat, nu am fost luați în seamă când ei au pus mâna pe Cuţitul și pe pâinea Țării, altfel spus: PUTERE.
Avem mulți semeni săraci, salarii de mizerie, instituții de stat inutile, şefi incompetenţi profesional… Avem o televiziune naționala neocomunista care devorează prin concept şi reluări infinite sume mari de bani din buget, care de fapt nu mai serveşte de mult pe omul de rând care s-a schimbat, prin teme de actualitate în dezbateri, prin spectacole şi filme noi…
Nu avem o infrastructură de drumuri și poduri serioasă și sigură, nu avem o educație medie preventivă în activitățile esențiale ale vieții pentru tinerii de azi, nu susţinem în mod real mediul de afaceri de nivel local, pe patronii cu afaceri mici și mijlocii, nu mai avem resurse (gaze, petrol, hidrocentrale…) în regie națională…
Nu mai știm cine am fost, cine suntem și cine vom fi mâine, nici în cincinalul următor, 2026/2030! Țara noastră, luată la bani mărunți, nu ne mai aparține! Suntem jefuiți/exploataţi global de străini care, cu acceptul nostru tacit, ne gestionează traiul zilnic: comerţ, alimentaţie, împrumuturi financiare, investiții, energie, politicîă, trafic social digital, cultură, obiceiuri, sărbători, moda, etc…
În ziua de azi nu mai avem destui intelectuali sau oameni curajoși cu opinii contra Puterii care să semnaleze constant derapajele lor sociale ce au loc. În acest sens, faptele lui N. Iorga, I. L. Caragiale sau Mihai Eminescu nici nu se mai știu de generația tinerilor de azi! Cetățeanul cinstit, muncitor, plătitor de taxe, nu mai acţionează de mult timp în apărarea drepturilor sale…
Sunt doar câteva adevăruri din REALITATEA de zi cu zi pe care le trăim dar pe care cei de SUS, de la diferite niveluri de putere le ignoră, le ascund sau le falsifică sub diferite formule psihosociale de promovare sau apărare a lor. Nimeni nu știe NIMIC din cele relatate sau semnalate de oameni curajoși sau jurnaliști independenţi. De ce? Pentru că trăiesc în alte sfere de lumi prospere, apărați și serviți de tot felul de susținători. Ei nu s-au plimbat/alergat per pe des pe străzi sau în parcuri publice, nu au făcut cumpărături cu listă în magazine sau piețe locale, nu au intrat în barurile de cartier să vadă sau să asculte necazurile oamenilor, nu şi-au făcut nevoile fiziologice în WC-uri publice fără toalete clasice şi hârtie igienică, nu au fost tratati în spitale publice de stat, nu i-au miluit cu un bănuţ pe cerșetorii de stradă sau de la uşa Bisericii… Rupți total de REALITATEA ZILNICĂ ei dau totuși spectacole de imagine la TV-uri pe care le plătesc din banii simplului cetăţean. Spectacole în costume politice cu cravate din şifonierul bunicilor la care nu se mai uită… mai nimeni.
Puternicilor zilei, adolescenţi în politică, li se alătura şi reşapaţii nesimţiţi de tot felul care vin şi ei la Masa/Evenimentul zilei să-şi arate nouă înfățișare de tineri seniori cu plete albe și mai ales să-şi deie cu părerea în problema dezbătută. În fapt ei vreau să-şi justifice aburit în fața spectatorilor/opiniei publice greşelile făcute când au avut cuțitul și pâinea în mâna lor. Nici în această fază finală de decădere a finanțelor Țării ei NU au curajul de a-și recunoaște public faptele din vremurile guvernării lor, fapte care au adus țara astăzi la marginea prăpastiei…
Ce-o să fie, ce-o să fie?, întreabă nedumerit cangurul Ilie… Poate ne-a sugerat o rezolvare N. Iorga în mesajul de mai jos:
SCRISOAREA TESTAMENT A LUI NICOLAE IORGA PENTRU VIITOARELE GENERAȚII
Dragii mei români,
Când aceste rânduri vor fi citite, eu nu voi mai fi. Dar cuvintele mele vor rămâne, așa cum rămâne lumina unei stele moarte, călăuzind pașii celor ce vin. Am iubit acest pământ, am scris și am luptat pentru ca voi, cei de azi și de mâine, să știți cine sunteți.
România nu este doar brazda pe care o calci sau râul ce-ți adapă setea. România este limba pe care o vorbești, cântecul ce-ți tresare sufletul, amintirea celor ce au visat pentru voi înainte de a vă naște. Ea este jertfa lui Mihai la Călugăreni, lacrima lui Horea în lanțuri, sabia lui Ștefan în apărarea hotarelor. Dar mai presus de toate, România este ceea ce fiecare dintre voi alege să fie.
V-am privit, popor al meu, în ochii copiilor voștri și am văzut în ei viitorul. Sunt cartea nescrisă pe care doar voi o puteți umple cu înțelepciune sau ignoranță, cu muncă sau nepăsare, cu demnitate sau uitare. Vă rog, în numele celor care s-au stins pentru această țară, să nu-i lăsați fără rădăcini.
Păziți-vă graiul, căci în el stă sufletul nostru. Când dispare limba, dispare și neamul. Citiți, învățați, cunoașteți-vă trecutul. Clădiți viitorul cu mintea, nu doar cu mâinile. Cinstea, munca și iubirea de țară să vă fie scut și armă.
Vor veni vremuri de încercare, cum au venit mereu. Vor fi momente când România va părea rătăcită printre furtuni. Să nu vă lăsați amăgiți de strălucirea mincinoasă a altor pământuri. Țineți aproape, țineți-vă frățește, căci nimeni nu ne va ridica, dacă noi nu ne ridicăm singuri.
Dacă simțiți că nu mai este nădejde, priviți spre munții noștri. Ei nu s-au plecat în fața vijeliilor. Așa trebuie să fie și sufletul românesc: de ne îndoit, de neînfrânt.
Vă las această scrisoare ca pe o fărâmă din sufletul meu. Să o citiți când drumurile se vor tulbura, când glasul trecutului va fi acoperit de vuietul nepăsării. Și să nu uitați: o țară nu trăiește doar prin hotarele ei, ci prin inima celor ce o iubesc.
Al vostru,
Nicolae Iorga
București, 29 mai 1929
Drept încheiere reamintiți-vă de aceste versuri, surprinzător de actuale la vremurile noastre:
RUGĂCIUNE PENTRU 1 DECEMBRIE/Adrian Păunescu
Ne iartă, Doamne, ura şi gâlceava
De care suntem zilnic vinovaţi,
Dar către Tine tulnicul suna-vă,
Să-ntorci privirea Ta către Carpaţi.
Prea mult abandonaţi acestei toamne,
Nu mai avem în vatra casei foc,
Mai dă-ne-un pic de amintire, Doamne,
Răbdare şi iertare şi noroc.
Că pentru vite nu mai sunt nutreţuri
Şi aşteptăm o pâine din import,
Când bietul om s-a prăbuşit sub preţuri
Şi sufletul în el e-aproape mort.
Ne-am despărţit în triburi şi în secte,
În cluburi, în partide şi în găşti,
Iubirile directe sunt suspecte.
Doreşti succes? Învaţă să urăşti.
Duşmanii nu puteau să ne condamne,
Cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rău,
De ce să mai venim la Alba, Doamne,
Când e negustorit şi duhul Tău?
Şi, totuşi, Alba-Iulia există,
Şi, totuşi, cineva i-a dat un rost,
Şi-a fost şi-atunci pornire anarhistă,
Şi Dumnezeu tot ocupat a fost.
Cu grohotiş pe tălpi şi brumă-n gene,
Să-nvingi un vechi şi tragic handicap,
Şi, în onoarea Albei Apusene,
Să-ţi scoţi căciula dacică din cap.
Se-aude Basarabia cum plânge
De dorul Ţării Mari, pierdute-n veci,
Şi-n clopote e treaz acelaşi sânge,
Şi-aceiaşi ochi imperiali sunt reci.
Şi nu-i Emilian la catedrală,
Uzurpatorii lui lucrează calmi,
Nici umbrele din somn nu se mai scoală,
Nici nu mai cântă doctor Iacob psalmi.
Şi ne e dor de-o sfântă sărbătoare,
În care toţi să ne-adunăm aici,
Şi ne e dor de România Mare
Şi am rămas îngrozitor de mici.
Dar, Doamne, pune-Ţi pe cetate talpă,
Mai dă-ne harul unui gest postum,
Mai cheamă-ne, mai rabdă-ne la Alba
Şi să mai încercăm măcar acum.
Text, selecție și editare de Ioan P. ALEXA, 30.11.2025
https://shorturl.fm/TOhfa