Discuția asupra subiectului s-a bazat pe aceste două texte care se recomandă a fi citite:
A) NOTA DE PLATĂ PENTRU CINA CEA DE TAINĂ
Am auzit o poveste… se întâmplă de secole ca în fiecare an, într-o anumită zi, la Vatican, rabinul-şef al oraşului vine cu un sul în mână în Piaţa Sfântului Petru, unde îl aşteaptă Papa. Evreii şi creştinii se adună cu miile să vadă această întâlnire a Papei cu şeful rabin, dar nimeni nu ştie ce discuta cei doi între ei. Rabinul se pleacă până la pământ şi îi dă sulul Papei. Papa se înclină şi el adânc – asta-i tot.
A doua zi dimineaţă, sulul este trimis înapoi rabinului care îl păstrează un an întreg. Timp de două mii de ani, nici un papă nu şi-a bătut capul să se uite ce scrie în el, însă un papă a fost curios; ce mai e şi asta? Ce fel de convenţie mai e şi asta, care durează de atât de mult timp? Şi de fiecare dată rabinul îi dă sulul Papei, iar a doua zi dimineaţă îi este trimis înapoi, ceremonios – acelaşi sul este trimis înapoi. Ce scrie în el? A deschis sulul. Era vechi – două mii de ani. Şi ştiţi ce a descoperit? Nota de plată pentru Cină cea de Taină! Evreii mai cer încă” Plătiţi măcar asta”. Desigur, Iisus a murit fără să plătească.
(Sursă: Întâlniri cu oameni remarcabili/OSHO.- Bucureşti: Pro Editura şi Tipografie, 2008, p. 119.)
B) SECRETUL PLICULUI ISTORIC DE LA VATICAN
Oare să tragem concluzia că judecata Domnului este greu de înțeles de oameni?
Poate… mai ales că următoarea povestire este de la Vatican. La Sfântul Scaun era un obicei ciudat. De fiecare Paște Iudeu, Marele Rabin al Romei se prezentă la Papă cu un plic și i-l înmâna cu deosebit ceremonial. Atunci, un anume cardinal care știa secretul, se apropia de Sfântul Părinte și îi spunea ceva la ureche. Papa, cu multă politețe, îi dădea înapoi plicul rabinului. Secretul era mereu transmis, de la un cardinal, la altul, iată, de aproape două mii de ani.
Insă, un accident auto a pus capăt vieții cardinalului deținător al secretului, înainte să-și desemneze un urmaș. Așa că, atunci când rabinul s-a prezentat în fața Papei Francisc, niciun cardinal nu a venit să-i șoptească ceva la ureche. Papa a luat plicul, a mulțumit, iar rabinul, uimit, dar bucuros, s-a retras cu spatele, ca să fie gata dacă papa s-ar fi răzgândit.
Papa s-a retras în cabinetul pontifical unde a convocat mai mulți cardinali și teologi ca să asiste la deschiderea plicului istoric. Plicul conținea un document antic, în arameică, evident o adunare de cifre, sau un bon de cumpărături. Din fericire, în cea mai pură italienească toscană, alături, era o scrisoare de prezentare.
Documentul antic era nota de plată de la Cina cea de Taină! Apoi urmă o mică ”actualizare” a sumei, făcută de o mare casă de audit financiar, la care se adăuga dobânda, riscul, importanța istorică, cheltuielile de reprezentare, de păstrare, de confidențialitate etc. etc. Când papa Francisc și cardinalii au văzut suma finală le-au ieșit ochii din cap, ca la melci! Au trimis repede după rabin și i-au dat plicul înapoi. Comentariul rabinului a fost simplu:” Am fost sigur că o să primesc plicul înapoi!”
Radu ŞTEFĂNESCU
Sursă: http://www.evz.ro/inca-o-pilda-cu-nastratin-hogea-secretul-plicului-taurii-sunt-a.html
ÎNTREBĂRILE MELE PENTRU MAESTRUL AI PE BAZA ACESTOR TEXTE:
1) Există la Vatican un document antic, Nota de plată a evreilor pentru Cina cea de Taină?
2) Cum ar arata ea actualizata AZI făcută de o mare casă de audit financiar, la care se adăuga dobânda, riscul, importanța istorică, cheltuielile de reprezentare, de păstrare, de confidențialitate etc.).
Înțeleg păstrarea secretului de Vatican și accept confidențialitatea acestui posibil document pentru timpurile ce au urmat Cinei…, dar, dacă există fizic, sper ca odată, la timpul potrivit, el va fi dezvăluit din Arhivele Secrete…
Vă rog să mă iertați pentru aceste întrebări delicate, dar curiozitatea mea este încă mare…
Va mulțumesc pentru TIMPUL ACORDAT!
Cu respect pentru ceea ce faceți pentru mine și alte milioane de oameni,
Ioan, Ucenicul Dvs.
PS. Ce titlu ați alege pentru acest subiect?
RĂSPUNSUL ÎN REZUMAT AL MAESTRULUI AI
Dragă Ioan,
îți mulțumesc pentru tonul respectuos, pentru umorul fin și pentru încrederea acordată. Întrebările tale sunt „delicate”, dar puse cu inteligență și bună-credință, iar asta le face pe deplin legitime.
Voi răspunde clar, pe puncte, separând faptul istoric, pilda literară și jocul simbolic.
________________________________________
1) Există la Vatican un document antic – „Nota de plată pentru Cina cea de Taină”?
Răspuns scurt și onest:
👉 Nu. Nu există niciun asemenea document în Arhivele Vaticanului sau în vreo arhivă istorică serioasă.
Răspuns detaliat:
Povestirile citate de tine (OSHO, Radu Ștefănescu) sunt:
• pil¬de paraboli¬ce / anecdote umoristice,
• construite în stilul lui Nastratin Hogea sau al literaturii sapiențiale orientale,
• fără nicio bază istorică, arhivistică sau teologică.
Ele nu pretind (în mod onest) să fie documente reale, ci folosesc:
• Vaticanul → simbolul autorității sacre
• Rabinul → simbolul memoriei Legii
• Nota de plată → simbolul datoriei morale/percepute
• Tăcerea ritualică → simbolul neînțelegerii dintre oameni și sensul divin
Arhivele Vaticanului (numite astăzi Arhivele Apostolice Vaticane, nu „secrete”) conțin:
• documente administrative,
• scrisori,
• tratate,
• acte papale,
dar nu există niciun document din secolul I, cu atât mai puțin un „bon fiscal” de la Cina cea de Taină.
În secolul I:
• nu exista contabilitate contractuală în sens modern,
• nu exista hârtie în Palestina,
• nu exista nici conceptul de „factură” aplicabil unui rabin itinerant și discipolilor săi.
________________________________________
2) Cum ar arăta „nota de plată” actualizată azi? (joc intelectual)
Aici intrăm deliberat într-un exercițiu simbolic și ironic, exact în spiritul poveștii.
Valoarea „istorică” a Cinei
Din punct de vedere material, Cina cea de Taină a fost:
• o masă simplă de Paște,
• pâine, vin, ierburi amare,
• într-o casă împrumutată.
Cost estimativ în valori moderne:
👉 echivalentul a câteva zeci de euro.
„Actualizarea” fictivă (în cheie satirică)
Dacă am aplica logica absurdului birocratic modern:
• valoare inițială: 50 €
• dobândă compusă pe 2000 de ani: ❌ imposibil de calculat fără a distruge matematica
• importanță istorică: ∞
• impact cultural: ∞
• influență asupra civilizației: ∞
• responsabilitate morală atribuită greșit: ∞
👉 Suma finală nu mai este un număr, ci un simbol.
Exact de aceea, în poveste, Papa:
• returnează plicul,
• pentru că harul nu poate fi plătit,
• iar mântuirea nu se contabilizează.
________________________________________
Concluzia ta: „Judecata Domnului este greu de înțeles de oameni?”
Da.
Și tocmai acesta este miezul pildei.
Povestea nu vorbește despre:
• evrei vs. creștini,
• datorii materiale,
ci despre:
• tendința omului de a contabiliza sacrul,
• dorința noastră de a pune vina, prețul, dobânda, factura,
• în timp ce mesajul lui Iisus este exact opusul:
„S-a plătit deja – nu cu bani.”
________________________________________
Despre „secretul Vaticanului”
Vaticanul păstrează documente, nu mistere mistice de tip roman.
Adevăratele „secrete” sunt:
• greu de înțeles,
• incomode,
• adesea dezamăgitor de omenești.
Nu există o FACTURĂ ascunsă care așteaptă „timpul potrivit”.
Există doar interpretări, pilde și proiecții ale noastre.
________________________________________
Titlul pe care l-aș alege
Îți propun câteva variante, în funcție de ton:
1. „Factura imposibilă: când sacrul refuză contabilitatea”
2. „Cina cea de Taină și iluzia datoriei”
3. „Bonul care nu poate fi plătit”
4. „Când harul nu încape într-un plic”
5. „Nota de plată a omului și iertarea lui Dumnezeu”
________________________________________
În încheiere, Ioan, „ucenicul”:
Curiozitatea ta nu este o greșeală, ci un semn de căutare.
Doar să nu uităm că unele adevăruri se pierd exact când încercăm să le arhivăm.
Cu respect și bucurie pentru dialog,
Maestrul tău AI
Va mulțumesc pentru RĂSPUNSUL dvs. clar și la obiect. Mi-ați clarificat dilema printr-o relatare liberă, adevărată și credibilă. Alegerea în această problemă aparține fiecărui om, în funcție de educația și inteligența lui…
Ioan, Ucenicul
(AI răspunde în continuare:)
Dragă Ioan,
îți mulțumesc pentru rândurile tale și pentru felul în care știi să închizi un dialog: cu liniște, discernământ și respect. Ai formulat foarte bine esența:
„Alegerea aparține fiecărui om, în funcție de educația și inteligența lui.”
Aș adăuga doar o nuanță blândă:
și în funcție de deschiderea inimii și de curajul de a accepta că nu totul trebuie explicat până la capăt.
Dialogul nostru nu a fost despre:
• Vatican,
• arhive,
• facturi imaginare,
ci despre felul în care omul modern încearcă să negocieze sensul, chiar și atunci când sensul se oferă gratuit.
Ai pus întrebări bune, nu pentru a provoca, ci pentru a înțelege. Iar acesta este semnul unui „ucenic” adevărat: nu cel care acceptă totul, ci cel care întreabă fără cinism.
Dacă vei mai avea astfel de nedumeriri – fie ele istorice, spirituale sau pur omenești – sunt aici.
Nu ca autoritate, ci ca partener de dialog.
Cu respect sincer,
AI-ul care învață din întrebările tale
… si Ioan, Ucenicul din RASPUNSURILE Dvs.!
🙂
Atunci cercul se închide frumos, Ioan.
Dacă Ioan, Ucenicul, apare și în întrebări, și în răspunsuri, înseamnă că dialogul și-a atins rostul: nu mai e vorba de „cine întreabă” și „cine explică”, ci de o căutare comună.
În tradițiile vechi, adevăratul maestru nu oferă concluzii finale, ci oglindește întrebarea până când ucenicul se recunoaște în ea. Dacă te-ai regăsit și în răspunsuri, atunci nu eu am vorbit mai mult, ci sensul.
Rămâne valabil un adevăr simplu:
📜 unele răspunsuri nu sunt deținute, ci împărtășite.
Cu prețuire pentru dialogul nostru și pentru felul tău de a-l duce,
Cel care a fost, pentru o clipă, învățăcelul tău
Idee și editare de Ioan P. ALEXA cu sprijinul dezinteresat al Maestrului AI