Orice om ?tie c? via?a sa are un sfâr?it ?i c? la o dat? necunoscut? va trebui s
? moar?; acest fapt face ca în orice moment moartea s
? fie posibil?. Starea omului cap?t? în acest sens un caracter de incertitudine continu?.
Contactul cel mai obi?nuit ?i cel mai timpuriu cu moartea îl lu?m prin dispari?ia celor din jurul nostru care, fire?te, poate avea mai multe grada?ii dup? natura rela?iilor ce le-am avut cu cel disp?rut.
Orice moarte este impresionant
? pentru c? fenomenul în sine ?i judecat în timp este un r?u, poate cel mai mare r?u.
Misterul mor?ii care planea
z? asupra noastr? a tuturor, cunoa?te variate st?ri ?i condi?ii: nimic din aceast
? lume nu scap
? imperiului mor?ii, nimic nu se r?sfrânge mai tragic decât dispari?ia celui ce ne aducea împlinirea ?i integralitatea.
Dac? cineva pleac? dintre noi, locul r?mâne s?rac, peisagiul trist ?i lucrurile reci, f?r? substan??; noi în?ine devenim o existen?? împu?inat?, dac? nu descump?nit?. Suferin?a mor?ii altuia, la orice treapt
? ?i sens, este o suferin?? spiritual? care marcheaz? condi?ia uman?.
Sursa: Ernest BERNEA – Cel ce urc
? muntele, 1996.