? i
c?r?ile pot avea pove?tile lor. În una dintre ele am f?cut ?i eu parte… ca personaj principal.
Prin anii 1971-1972 m? aflam la ?coala postliceal? de bibliotecari ce func?iona în Grupul ?colar „Dimitrie Marinescu” din Cartierul Pajura, Bucure?ti. Unul dintre amicii mei de atunci, Nicu, ucenic la ?coala de tipografi, îmi mai aducea adesea câte o carte mai bun? ce se tip?rea în tipografiile Bucure?tiului unde f?cea practica.
Dl. Mihai STANESCU la mica sa firma...
Odat? mi-a f?cut o surpriz?. Mi-a adus coperta ?i colile editoriale ale unui album de caricaturi, Umor 50%, semnat de Mihai ST?NESCU ?i tip?rit la Uniunea Arti?tilor Plastici din R.S.R.
Lucrarea se afla sub tipar ?i urma s? apar? pe pia?a editorial? în câteva s?pt?mâni. În acele zile renumitul caricaturist
Mihai St?nescu avea deschis? o expozi?ie care, surprinz?tor, avea o mare afluen?? de public, cu coad? la intrare.
Acest fapt a trezit suspiciunea autorit??ilor culturale ale vremii care au închis imediat expozi?ia pentru c? unele idei ale exponatelor f?ceau aluzii critice la adresa regimului comunist. ?i bineîn?eles c? nici albumul nu a mai ap?rut, fiind oprit? editarea sau retras de pe pia??.
Dar eu aveam deja coper?ile ?i colile editoriale, pe care, ulterior, prin 1987, le-am adunat într-o carte legat?, adev?rat?, aflat? la loc de cinste în biblioteca mea personal?. Înc? nu ?tiu dac? este unicat sau o edi?ie bibliofil?, dar sunt aproape sigur c? nu exist? prea multe exemplare din acest titlu.
În aceste zile, coperta ?i unele pagini au fost scanate de nepotul meu George, un profesionist în ale computerului ?i transpuse pe CD, de unde v? prezint câteva, spre a v? reaminti, celor din genera?ia mea, sau a afla, celor din genera?ia de azi, câteva secven?e ale mentalit??ilor „epocii de aur” ascunse î n hai
na umorului.
Pe Internet am încercat s? aflu mai multe despre carte ?i autorul ei. Despre album nimic.
Despre Mihai St?nescu am aflat c? tr?ie?te la Ploie?ti, c? are o afacere din care î?i câ?tig? existen?a ?i c? ?i-a continuat cu succes cariera de artist, tip?rind mai multe c?r?i, dintre care amintesc: Acum nu e momentul (1990), Umor parlamentar (1996), Manual de publicitate, vol. 2 (2003), Am intrat în Europa, (2007). Poate ?i altele…
Sper c? prin semnalarea acestui album inedit ?i postarea unor caricaturi din el am f?cut o mic? bucurie cititorilor fideli ai site-ului Jurnale.ro ; a? fi bucuros ?i încântat c? un cititor din Ploie?ti s? întregeasc? povestea acestei c?r?i, luând leg?tura cu d-l Mihai ST?NESCU, ?i s? ne-o împ?rt??easc? ?i nou?. În mod sigur mai exist? multe fa?ete ascunse ale ei, bine cunoscute de caricaturist.
01 Iulie 2007
P.S. 1) De azi 30 mai 2009, orele 15.00, noul posesor al acestei lucr?ri este fiul meu LIVIU, care mâine împline?te 30 de ani. La mul?i ani, fiule!
P.S. 2) Ad?ugare în timp: Repostând acest text-imagine din site-ul www.jurnale.ro unde am fost g?zduit cu generozitate, mai adaug c? vizitând în ziua de 14 ianuarie 2011 Memorialul Victimelor Comunismului ?i al Rezisten?ei (1993) de la Sighet, jude?ul Maramure?, fondat de Ana BLANDIANA ?i Romulus RUSAN, realizat ?i
administrat de Academia Civic?, am descoperit la sec?iunea (celula) “Via?a cotidian? în comunism”, în dreapta informa?ii despre aceast? carte. De ci evenimentul editorial semiclandestin nu a fost un mit,
ci realitate!
11 febr.2011
Multe multumiri pentru postarea albumului. Am cautat mai multe creatii marca Mihai Stanescu pe Internet si pagina dvs. e una dintre putinele surse. Imi pare rau ca nu exista o pagina personala a caricaturistului sau un magazin online, o replica virtuala a buticului cu umor de la Sala Palatului. Pentru cei plecati in strainataturi ca mine ar fi de mare folos.
Mihai Stănescu locuieşte în Bucureşti, nu în Ploieşti, unde nu a locuit niciodată; albumul Umor 50% a fost retras din tipografie, deşi primise BT-ul (mai lipsea doar coperta), dar a fost tipărit în primăvara anului 1990.
Mihai Stănescu nu foloseşte calculatorul, dar ce-i interesaţi îi pot trimite mesaje pe adresa site-ului Dum-Dum şi sigur vor ajunge la el.
Mulțumesc pentru imaginile pe care, în sfârșit, le-am găsit la o rezoluție bună! Le voi folosi în tema mea de la spaniolă, unde avem de făcut prezentarea câte unui grafician umorist român. Fiind cea mai bătrână din grupă, mi l-am ales pe Mihai Stănescu. Și ce-am mai căutat ieri la imagini… Toate, mici! Și nu ce-mi doream eu să găsesc.
Cu albumul ăsta a învățat fiică-mea primele lecții de istoria comunismului în România. 🙂 Dar l-am pierdut cândva, în cursul unei mutări.
Mulțumesc, deci! Voi avea o temă brici datorită dumneavostră!