I-am spus unei domni?oare la un meeting c? a? prefera s? vorbim în roman?.
M-am dat mare ?i i-am m?rturisit c? sunt profesor, a?adar, m? deranjeaz? barbarismele. Am rugat-o s? nu foloseasc? termeni din englez? acolo unde exist? un corespondent în limba roman?. S-a uitat la mine, pentru câteva secunde, cu o privire de automat de cafea ?i mi-a spus: „Come on! I hate you”. Nu mai ?tiu ce am discutat la întâlnire. Cert e c? am plecat trist. Nici nu mai ?tiu dac? am citit meeting reportul primit pe e-mail. Oricum n-a? fi în?eles nimic.
Sunt un looser care se înc?p??âneaz? s? gândeasc? române?te. S? asculte muzic? româneasc? de calitate. Celelalte Cuvinte, de exemplu.
Când îl aud pe regretatul Florian Piti? recitând versurile în „F?r? cuvinte” îmi dau lacrimile. ?i realizez c? este un mesaj ex celent pentru
cei ce masacreaz? limba romana.
Triste?ea cea mai mare este c?, a?a cum bine observ? un comentator pe un forum, am înlocuit limbajul de lemn din perioada comunist? cu un alt limbaj de lemn. Limbajul de lemn din perioada corporatist?.
Din zece tineri cu care interac?ionez, în special din marile companii, nou? îl folosesc. Din ace?ti zece tineri, nu a? angaja mai mult de 2 s? lucreze pentru compania pe care o conduc. Sunt project manageri, dar, în esen??, nu pot purta o discu?ie coerent?. Nu pot identifica etapele unui proces simplu. Nu pot redacta un mesaj cu început, cuprins ?i încheiere… Sunt produsul unui sistem educa?ional falimentar. Produsul unor companii ce au nevoie de robo?i, nu de oameni.
Afacerea este atât de mare încât, de multe ori, merge de la sine. Iar dac? da faliment, nu sunt de vin? oamenii din interior, ci pia??. Oamenii din exterior.
Dac? nu folose?ti jargonul corporatist, nu e?ti profi. Punct. Nici cool nu e?ti. Înc? o dat?, punct. Po?i s? ai doctorat la Harvard, dac? te înc?p??ânezi s? gânde?ti ?i s? scrii în romana, e? ti un looser.
Come on. Nu te va accepta nimeni dac? refuzi s? strecori în comunic?rile tale câteva „trendy”, „catchy” ?i „well”. A?adar, ai înv??at degeaba.
În civiliza?ia fumului, trebuie s? dai senza?ia c? te pricepi. Let’s face it, nimeni nu va avea timp s? te ia la bani m?run?i. S? vad? c? din tine, dup? ce e?ti scuturat bine, nu r?mâne nici m?car o moned? de folosit la c?rucioarele din supermarket.
În lumea rapid?, real? sau ireal?, cea mai tare exprimare este, de departe: „Vino la petrecere cu the significant other”. Mi-a luat o or? s? aflu c? este vorba despre partener?. Adic? so?ia, prieten?, iubit?, logodnica, amant?.
M-am încins ?i am uitat cel mai important lucru: în fiecare articol trebuie s? fii focusat pe ceva. Iar eu sunt confusing. A?a cum sunt tot mai mul?i oameni. Oameni cu care interac?ionez zi de zi. „Am decât o idee about that. Hai so let it go”! Când primesc o astfel de… exprimare încep, instantaneu, s? plâng. Caut emi??torul pe LinkedIn ?i aflu c? a terminat un Master în Comunicare ?i Rela?ii Publice. Lucrurile sunt clare: profesorul s?u de român? din ?coala general? trebuie demis. Cum a terminat liceul, facultatea, masterul? Come on! Pân? s? pun mâna pe telefon ?i s? sun la Ministerul Educa?iei (s?-l demit? pe profesor), mai primesc un mesaj: „Tu nu vezi c? ai o problem? de mindset? Whatever”. Intru în panic?. Ce naiba s? am la mindset, c? ultimele analize mi-au ie?it bine. M? întristez ?i un sfert de or? nu sunt bun de nimic. Am o mare problem? de mindset. Cu sufletul zdren?e caut pe Google. Aflu c? mindset înseamn? mentalitate. M? lini?tesc. Tr?iesc atâ?ia oameni în lume cu probleme de mentalitate, încât unul în plus sau în minus nu mai conteaz?. Tr?im într-o civiliza?ie rapid?. Ceea ce în urm? cu 50 de ani se întâmpl? în luni, acum se întâmpl? în secunde. În consecin??, suntem tot mai superficiali.
Vrem s? cunoa?tem totul, dar nimic în profunzime. Dac? nu ?tim ce s-a întâmplat în lume în ultima or? avem o senza?ie de insecuritate. Muncim repede, mânc?m repede, iubim repede ?i murim repede. Timpul nu mai are r?bdare.
Pentru c? suntem evalua?i de oameni repezi, suntem obliga?i s? arunc?m mult fum.
E mult mai dificil s? st?m s? le ar?t?m cât de competen?i suntem. Cât de profunzi suntem.
De cele mai multe ori, nu suntem, s? fim sinceri, nici competen?i ?i nici profunzi. Pas?m repede vina pe altcineva, ne acoperim de e-mailuri, mu?cam cu poft? din primul picior care vrea s? ne loveasc?. Sau despre care avem senza?ia c? vrea s? ne loveasc?.
?edin?ele sunt veritabile scene de lupt?. Al Treilea R?zboi Mondial este o glum? pe lâng? ce se întâmpl?, în fiecare zi, în marile companii. Dar societatea avanseaz?. Se fac profituri iar „piendelul” arat? bine. Ce e acela „piendel”? Come on, it’s about profit and loss.
Sunt absolvent de liceu cu profil real.
În clasa a X-a, profesorul meu de matematic? a murit. A fost înlocuit de o profesoar? care avea un singur merit: era fata unui inspector ?colar. Total nevinovat?. Dac? nu ai chemare s
? fii profesor, nu are sens s? devii unul. Te chinui pe tine ?i chinuie?ti genera?ii întregi de elevi.
De la matematic?, m-am reorientat spre prima iubire: limba ?i literatura român?. A?adar, de fiecare dat? când v?d cum limba român? este masacrat?, suf?r organic.
Nu în?eleg ?i nu voi în?elege niciodat? de ce un mesaj de genul „Trebuie s? semn?m asap! E pressure mare!” nu sun? la fel de explicit a?a: „Trebuie s? semn?m cât mai repede. E presiune mare”!
Obliga?i s? înve?e romgleza, din cauza num?rului mare de expati, mul?i tineri romani, de regul? corporati?ti, uita s? delimiteze clar mesajele: când scrii în englez?, scrii în englez?. Iar când scrii în romana, surpriz?, scrii în roman?! „Trebuie s? semn?m asap! E pressure mare”! A?a se încheie un mesaj primit, prin e-mail, acum câteva minute. Recitesc con?inutul ca un profesor ratat ce sunt. G?sesc 4 gre?eli grave de limba român?. Dar, come on, what’s the point?
În civiliza?ia fumului, important este s? dai senza?ia c? te pricepi. Dac? te ui?i cu aten?ie sub ambalaj, produsul uman e, de cele mai multe ori, putred.
Un anonim de pe net