Întreb de ce a?tept?m un mâine mai bun f?r? a
ne da seama de prezentul care ne scap
? printre degete.
În realitate, avem tendin?a de a ne tr?i via?a proiectat? mereu în viitor, f?r? a ne interesa de trecutul nostru, ?i dorim cu ardoare lucruri noi, n?zuim s? atingem scopuri ulterioare, pierzându-ne în prezent.
Nu se poate crea viitorul dac? nu ne cunoa?tem î n profu
nzime trecutul, dac
? am digerat tot ceea ce am v?zut, auzit, suferit, iubit. La sfâr?itul celui de-al Doilea R?zboi Mondial, un tân?r s-a dus s? îl viziteze pe Gandhi, prietenul s?u de familie, pentru a-i cere sfaturi despre ce se poate face în Occident. Marele Mahatma i-a r?spuns: “Dac? tu nu începi s? studiezi temeinic trecutul, istoria omenirii, nu vei avea instrumentele necesare pentru a reconstrui prezentul ?i pentru a realiza visurile viitorului.”
Deci via?a are o semnifica? ie numai dac
? avem c
apacitatea de a vedea departe?
Trebuie s? vedem mai departe, dar mai întâi trebuie s? ne întoarcem, s? parcurgem c?r?rile b?tute, s? tr?im prezentul pentru a prinde r?d?cini în viitor. Dar noi am vrea s
? îl cre?m f?r? a avea mijloacele necesare, pentru c? ne renegam cu înver?unare trecutul ?i nu tr?im intens. Se fac ipoteze perfecte din punct de vedere structural, dar pu?in credibile în realitatea faptelor.
Uit?m c? omul de azi este rezultatul ac?iunilor de ieri. To?i provenim dintr-o experien?? trecut? ?i am primit o mo?tenire cultural?.
Romano BATTAGLIA – O inim? curat?. – Bucure?ti: RAO, 2008, p. 104-105.