– Oamenii cred proste?te mai mult în via?a de pe p?mânt, decât în via?a viitoare. Ei apeleaz? ?i î?i aduc aminte de Dumnezeu numai atunci când au necazuri, când simt ca via?a lor e?ueaz? ?i pentru ei nici cea mai mic
? speran?? nu mai apare la orizont. Dumnezeu începe acolo unde se nasc suferin?e umane, unde apare frica, foamea, s?r?cia ?i mizeria.
– În rest, omul se dore?te f?cut pentru a cunoa?te pl?cerea, mul?umirea de sine, bucuria de a tr?i.
– Dar nu trebuie uitat c
? ?i moartea face parte din destinul omului. Frica de moarte face pe mul?i oameni s? devin? religio?i, mistici.
– Când moartea secer? zeci de mii de oameni ?i când pânde?te hâd? soarta altor milioane, lumea cap?ta sentimentul primejdiei, iar atmosfera devine fatalist?.
– Ca în toate momentele de cump?n?, speria?i de prezentul mizerabil, oamenii vor schimbarea ?i mul?i dintre ei dezn?d?jdui?i de realitatea crud? încep s? cread? în minuni ?i sunt gata s? recurg? la sprijinul divinit??ii.
– Dragostea nu cunoa?te m?sur?. A iubi ?i a crede c
? este iubit, iat? taina fericirii pe p?mânt.
– Un proverb spune c? dragostea intr? în b?rbat prin ochi ?i în femeie prin urechi. Dac? b?rba?ii nu iubesc decât rar ceea ce stimeaz?, la ei primând doar frumuse?ea fizic?, femeile, fie ele ?i st?pânitoarele lumii, nu iubesc decât ceea ce stimeaz?.
– Într-o ?ar? cu st?pâni nepricepu?i ho?ii pot deveni proroci, ba chiar pentru cei mai mul?i, trimi?ii Domnului.
– Frica este o boal? foarte chinuitoare. Intrat? în om îi tulbur? min?ile, îl face slab, f?r? putere, o juc?rie în fa?a vie?ii.
– În toate lucrurile trebuie s? avem în vedere sfâr?itul. – Proverb latin.
– Cel mai u?or lucru pe lume este s
? te gânde?ti la ceva r?u, c?ci necazul vine pe negândite ?i-?i distruge via?a.
– La lucruri bune, omul se gânde?te când sper?, dar speran?ele se înf?ptuiesc greu ?i nu rareori se dovedesc iluzii pierdute.
– La excroci apar crizele de con?tiin?? atunci când simt c? au pierdut partida.
– Nu po?i s? fi înving?tor o ve?nicie.
– Puterea!… To?i te ascult?. To?i te respect?. To?i ?i se supun. Ea î?i d? bani, ea te pune în fruntea tuturor. Du?manii se tem. Toate drumurile î?i sunt deschise. Când ai în mâini frâiele puterii, nimeni nu-?i mai aminte?te c? te-ai n?scut într-un c?tun am?rât… Puterea-i un vis frumos, te farmec?, î?i aduce o imens
? bucurie. Când e?ti puternic, to?i ceilal?i sunt o juc?rie în mâinile tale. Puterea înseamn? Providen??, mister, vraj?. Tot. Cei mul?i sunt ca o turm?, ?i se supune imediat când simt pumnul unui st?pân autoritar. Lumea e a celor care ?tiu ce doresc ?i pentru aceasta sunt hot?râ?i s? ri?te totul.
– Ajut?-te ?i cerul te va ajuta – ne înva?? Dumnezeu.
– Care-i rostul puterii, dac? nu s-o folose?ti pentru a-i supune pe ceilal?i.
– Dragostea face sufletele s
? vorbeasc? cu îngerii, iar când iube?ti, o femeie este gata s?-?i jertfeasc? nu numai viitorul, ci ?i via?a pentru dragostea ei.
– A iubi ?i a fi iubit, iat? taina fericirii.
– … ?i cei slabi, dac? sunt uni?i, devin puternici.
– Nu a?tepta?i judecata de apoi. Ea are loc în fiecare zi. – A. CAMUS.
– Amarnice sunt dezam?girile vie?ii când soarta te pune în situa?ia de a fi judecat ?i pedepsit dup? modul în care tu însu?i i-ai judecat pe al?ii.
– Când dreptatea piere, nu mai este nimic care s? dea pre? vie?ii oamenilor. – E. KANT.
– C?ile Domnului sunt ciudate. Adesea pentru cauze care sunt considerate drepte sunt s?vâr?ite cele mai mari nelegiuiri. Mâna care apas
? pe tr?gaci sau împlânt? baioneta în pieptul unui om f?r? ap?rare nu este cu nimic mai de condamnat decât capul celui care a poruncit masacrul.
– Când mor, oamenii iart? pe toat? lumea, dar se pare c
? ?i dup? moarte fiecare î?i urmeaz? destinul s?u. Dar un secret oricât de bine p?strat, el totu?i poate fi într-o zi descoperit.
– Nu exist? crim? perfect?, ci istorii criminale de care nu s-au ocupat oameni competen?i pentru cazul respectiv.
Sfâr?it
Surs?: V.D. SALINGEN – Rasputin: Amantul mistic. – Bucure?ti: Ed. Victor ?i Ed. Romcart, 1994.