Într-o zi, când eram boboc la liceu, am v?zut un coleg plecând pe drumul de la ?coal? spre cas?. Numele lui era Kyle. P?rea c? î?i cara toate c?r?ile cu el. M? gândeam: „De ce ?i-ar c?ra cineva acas? toate c?r?ile? Trebuie s? fie un tocilar. Aveam planuri pentru întreg weekend-ul (petreceri ?i jocuri de fotbal cu prietenii), astfel încât am ridicat din umeri ?i mi-am v?zut de drumul meu.
Mergând, am v?zut o cea?? de vl?jgani alergând spre el. Au fugit spre el, i-au lovit mald?rul de c?r?i ?i l-au îmbrâncit, iar el a c?zut în noroi. I-au s?rit ochelarii pe care i-am v?zut aterizând în iarb? la câ?iva metri mai departe de el. A privit în sus ?i atunci am v?zut acea triste?e teribil? din ochii s?i.
Mi s-a f?cut mil?. M-am îndreptat rapid spre el ?i în timp ce bâjbâia dup? ochelari i-am v?zut o lacrim? alunecându-i din ochi. Înmânându-i ochelarii i-am spus: „Indivizii aceia sunt ni?te nenoroci?i. Ar trebui s?-?i vad? de-ale lor.” M-a privit ?i mi-a spus „Mul?umesc.” Avea un zâmbet mare pe fa
??. Era unul din acele zâmbete care arata o recuno?tin?? real?.
L-am ajutat s?-?i adune c?r?ile ?i l-am întrebat unde locuie?te. S-a dovedit c? locuia lâng? mine, a?a c? l-am întrebat cum de nu l-am mai v?zut niciodat?. Mi-a spus c? a urmat o ?coal? particular? pân? acum. Nu m? mai împrietenisem cu nimeni care s? fi urmat o ?coal? particular?. Am vorbit tot drumul spre cas? în timp ce l-am ajutat s? care o parte din c?r?i. S-a dovedit a fi un tip tare de treab?. L-am întrebat dac? ar dori s? joace fotbal cu mine ?i prietenii mei.
A r?spuns afirmativ. Am fost al?turi tot weekend-ul ?i pe m?sur? ce-l cuno?team mai bine îmi pl?cea tot mai mult. Prietenii mei sim?eau la fel.
A venit ?i ziua de luni ?i l-am v?zut pe Kyle c?rându-?i din nou mald?rul de c?r?i. L-am oprit ?i i-am spus: „B?iete, ai s?-?i faci ni?te mu?chi grozavi dac? le tot cari zilnic!” A râs doar ?i mi-a dat jum?tate din ele.
În cei patru ani care au urmat Kyle ?i cu mine am devenit prieteni buni. Când eram în ultimul an am început s? ne gândim la facultate. Kyle s-a decis s? mearg? la Georgetown, iar eu la Duke. ?tiam c? vom r?mâne mereu prieteni ?i c? distan?? nu va fi o problem?. El urma s? fie doctor iar eu sportiv.
Kyle era oratorul clasei. Î l tachinam mereu c
? este un tocilar. Trebuia s? preg?teasc? un discurs pentru absolvire. Eram foarte fericit c? nu eram eu acela care trebuia s? m? ridic ?i s? vorbesc în fa?a tuturor.În ziua absolvirii l-am v?zut pe Kyle. Arat? grozav. Era unul din acei tipi care s-au reg?sit cu adev?rat pe sine în timpul liceului. Se maturizase ?i chiar îi st?tea bine cu ochelari. Avea mai multe întâlniri decât mine ?i toate fetele îl pl?ceau. Câteodat? deveneam chiar gelos.
Azi era una din acele zile.
Am v?zut c? era emo?ionat în leg?tur? cu discursul s?u. A?a c? l-am tras mai în spate ?i i-am spus: „Hei, domnule, vei fi minunat!” El s-a uitat la mine cu una din acele priviri recunosc?toare ?i a zâmbit. „Mul?umesc, ” a spus.
Când trebuia s? intervin?, ?i-a dres glasul ?i a început. „Momentul absolvirii este unul în care mul?ume?ti tuturor celor care te-au ajutat în to?i ace?ti patru ani: p?rin?i, profesori, fra?i, antrenori… dar mai ales prietenilor.
Vreau s? v? spun c? a fi prietenul cuiva este cel mai frumos dar pe care îl po?i oferi. V? voi spune o poveste. ”
Mi-am privit prietenul, nevenindu-mi s
? cred c? istorise?te povestea primei zile în care ne-am întâlnit. A m?rturisit c? pl?nuise s? se sinucid? în acel weekend. A povestit cum ?i-a cur??at vestiarul pentru c? mama lui s? nu trebuiasc? s-o fac? mai târziu ?i cum î?i cara toate lucrurile acas?. M-a privit adânc ?i mi-a zâmbit scurt. „Din fericire, am fost salvat. Prietenul meu m-a salvat de la acest gest teribil.”
Mul?imea ascult? cu respira?ia t?iat? cum acest tân?r popular î?i povestea momentul s?u de sl?biciune. I-am v?zut pe mama ?i pe tat?l s?u care m? priveau cu acela?i zâmbet recunosc?tor. Pân? în acel moment nu realizasem profunzimea a ceea ce f?cusem…
Nu subestima?i niciodat? puterea ac?iunilor dumneavoastr?. Cu to?ii avem un impact asupra celorlalte persoane.
Cu un mic gest putem schimba via?a cuiva. Nu exist? început s?u sfâr?it pentru aceasta. Ieri este istorie. Mâine e un mister. Iar ziua de azi este un cadou.
Sursa: http://seductiatrupului.ro/povestiri…-cu-talc/cu-un–mic-gest-putem-schimba-viata-cuiva.html