George R.R. MARTIN: Ziceri din “CÂNTEC DE GHEAŢĂ ŞI FOC” (2)

–         Unii oameni sunt ca s?biile, f?cu?i pentru lupt?. Pune-i în cui ?i vor rugini. (p. 109)

–         Un comandant bun î?i cunoa?te oamenii. Unii sunt buni pentru o treab?, al?ii pentru alta. (p. 135)

–         Furtunile vin ?i pleac?, valurile se sparg deasupra capului, pe?tele mare m?nânc? pe?tele mic, iar eu continui s? vâslesc. (p. 140)

–         Cel care se gr?be?te în via?? se gr?be?te c?tre mormânt. (p. 165)

–         … locurile aspre nasc oameni neîndupleca?i, iar oamenii neîndupleca?i conduc lumea… (p. 178)

–         Fiecare diminea?? e un nou început, care seam?n? leit cu cel vechi.

(p. 191)

–         Omul e de acord cu zeul, a?a cum pic?tur? apar?ine ploii. (p. 192)

–         Fantome sunt peste tot… Le ducem cu noi oriunde mergem. (p. 209)

–         E destul de r?u s? ?tii c? vei ajunge la un sfâr?it îngrozitor f?r? s? te gânde?ti la el dinainte. (p. 220)

–         P?ianjenul î?i ?ese plasa secret? zi ?i noapte… (p. 246)

–         P?s?rile mici zboar? prin multe tunele întunecoase. (p. 255)

–         Când vorbim despre ziua de mâine, nimic nu e sigur. (p. 273)

–         A c?uta nu înseamn? a g?si. (p. 289)

–         Chiar dac? vopse?ti în dungi o broasc? râioas?, tot nu devine tigru. (p. 304)

–         Când nu sunt b?t?lii, oamenii încep s? se gândeasc? la cas? ?i la recolt?. (p. 353)

–         Un stegar care e brutal sau nedrept î?i dezonoreaz? lordul la fel cum se dezonoreaz? pe sine. (p. 394)

–         Puterea nu e totul. Vâsla?ii unei cor?bii lungi trebuie s? se mi?te ca unul dac? vrei s? ai cea mai bun? viteza. Dac? e?ti chibzuit, alege oameni care au mai vâslit împreun?. (p. 402)

–         Numai prostul se înjose?te, când lumea e plin? de oameni gata s

? fac? asta pentru el. (p. 407)

–         Casa unui vr?jitor e construit? pe oase ?i pe minciuni. (p. 444)

–         C?ci dragonii sunt foc întrupat, iar focul este putere. (p. 446)

–         Nu conteaz? atât de mult ceea ce facem, ci cum facem (p. 471)

–         Dac? vrei s? iei via?a unui om, îi e?ti dator s?-l prive?ti în fa?? ?i s?-i ascul?i ultimele cuvinte… (p. 486)

–         Regii nu au prieteni…, doar supu?i ?i du?mani. (p. 494)

–         Dac? intri într-un cuib de ?erpi, conteaz? care ?arpe te mu?c? primul? (p. 498)

–         Vr?jitoria este ingredientul pe care nebunii îl ad?ug? e?ecului, ca s? ascund? gustul propriei lor incompetente. (p. 513)

–         Jur?mintele f?cute sub amenin?area sabiei nu sunt valabile… (p. 546)

–         Cei vii trebuie s? zâmbeasc?, fiindc? mor? ii nu pot.

(p. 563)

–         Unii oameni sunt n?scu?i pentru a fi uci?i. (p. 564)

–         O fapt? bun? nu spala raul, nicio fapt? rea binele. Fiecare trebuie s?-?i primeasc? r?splata cuvenit?. (p. 637)

–         Unele lumini arunca mai mult de-o singur? umbr?. Stai noaptea în fa?a focului ?i vei vedea cu ochii t?i. Fl?c?rile î?i schimb? locul ?i danseaz?, f?r? încetare. Umbrele se înalt? ?i coboar?, ?i fiecare om arunc? o duzin? de umbre. Unele sunt mai slabe decât altele, atâta tot. Ei bine, oamenii î?i arunc? umbrele ?i asupra viitorului. O singur? umbr? sau mai multe… (p. 643)

–         O umbr? este un lucru al întunericului… În întuneric nu exist

? umbre. Umbrele sunt servitorii luminii, copiii focului. Flac?ra cea mai str?lucitoare arunca cele mai întunecate umbre. (p. 648)

–         Întunericul nev?zut e î ntotdeauna cel mai de temut.

(p. 655)

–         Unele secrete nu trebuie niciodat? rostite, un b? rbat trebuie s

? duc? în mormânt unele umilin?e. (p. 670)

–         Un om pe un zid valoreaz? mai mult decât zece sub el. (p. 738)

–         E mai bine s? fii temut decât batjocorit. (p. 763)

–         Nu exist? adev?ra?i cavaleri, dup? cum nu exist? nici zei. Dac? nu te po?i ap?ra singur, mori sau fere?te-te din calea celor care pot. O?elul ascu?it, bra?ele puternice, ele sunt cele care st?pânesc lumea… (p. 786)

–         Într-o lupt? conven?ional?, disciplina este mai important? decât curajul. (pp. 803-804)

–         Mercenarii devota?i sunt la fel de rari ca târfele virgine. (p. 848)

–         O s?geat? putea fi oprit?, ?i o suli??, chiar ?i o piatr? dintr-o catapulta, dar focul s?lbatic [probabil “focul grecesc”] avea o voin?? proprie. Odat? eliberat, scap? de sub controlul oamenilor obi?nui?i. (p. 868)

–         Singura modalitate de a p?stra loialitatea supu?ilor t?i este s? te asiguri c

? se tem de tine mai mult decât de inamic.

(p. 878)

(Va urma)

Sursa: Încle?tarea regilor/MARTIN, George R.R.- Bucure?ti: Nemira, 2011.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *