Exist? m
ulte voci de care po?i s? ascul?i. Una e vocea îndoielii, care pune totul sub semnul întreb?rii ?i i?i submineaz? cele mai dragi vise.
Alta e vocea fricii, care te treze?te în noapte cu transpira?ii reci. Mai e vocea autorit??ii, care i?i d? reguli de urmat. E vocea p?rinteasc?, ea te înva?? cum s? te protejezi. E vocea prietenului, care i?i spune ce ar face în situa?ia ta. E vocea ra?iunii, care analizea
z? op?iunile, ar?tându-?i o cale logic?. ?i mai pot fi vocile îngerilor ?i ale ghizilor t?i spirituali, care i?i ofer? sfaturi în?elepte.
Dintre toate aceste voci, una singur? conteaz?: vocea propriului t?u adev?r intrinsec. În interioru
l fiin?ei tale exist
? o cunoa?tere care nu are nevoie de cuvinte. Poate fi un sentiment interior
care se exprim? în orice mod, a c?rui prezen?? o recuno?ti. Aceast? prezen?? este sinele t?u înalt, infinit mai în?elept ?i mai iubitor, care vede cea mai bun
? alegere pe care o po?i face chiar acum.
Retrage-te într-un loc lini?tit ?i descoper?-l acolo. E lini?tea de dincolo de zgomotul fricii, e sentimentul de siguran?? de sub toat
? tulburarea nelini?tii. E adev?rul care rezoneaz? în trupul t?u când el e lini?tit ?i nemi?cat. Nu întreba de ce lucrurile sunt a?a cum sunt.
Nu întreba ce se va întâmpla în secunda urm?toare. Întreab? „Ce fac acum?”. Întreab? „Cum pot aborda situa?ia asta?”. Acestea sunt întreb?rile la care intui?ia i?i r?spunde prompt ?i adev?rat. Uneori te sf?tuie?te la lini?te ?i a?teptare, la o r?bdare adânc?, doar la aten?ie ?i observa?ie. ?i apoi, brusc, te îndeamn? la ac?iune rapid? ?i curajoas?.
Înva?? s? fii atent? la aceast? voce. Înva?? s? ascul?i acel sentiment interior. El e r?spunsul. Fii profund relaxat? ?i, totu?i, profund con?tient?. Îmi doresc s? ne auzim propriul adev?r cu claritate ?i s?-l urm?m.
Vom gre?i mai pu?in.
Daniela NANE – Evenimentul zilei, 6 ian. 2008.