… Fiecare genera?ie “împrumut?” lumea de la precedenta genera?ie ?i o ?ine în custodie pentru urm?toarea. Am observat c? toate aceste persoane [trecute de vârsta de 60 de ani] aveau în comun con?tientizarea faptului c? fericirea deriv? atât din d?rnicie, cât ?i dintr-un si
m? deosebit de acut al responsabilit??ii avute fa?? de viitor.
Ralph, un ?ef de trib trecut de vârst? de 60 de ani, era conduc?torul ales al unui grup de aborigeni din insula Vancouver,
din vestul Canadei. Din moment ce era conduc?torul ales, nu cel ereditar al comunit??ii, fusese desemnat nu din pricina zestrei sale ereditare, ci datorit? calit??ilor sale personale. Acesta mi-a povestit o istorioa
r? minunat? despre experien?a avut? în copil?rie.
“Tr?iam în Oceanul Atlantic ?i în fiecare an avea loc un mare concurs de pescuit somon.
Cu to?ii de-abia a?teptam s? ie?im cu barca în larg ?i s? prindem pe?tele care urma s? ne asigure hran? peste iarn?. Într-un an, când eu ?i fra?ii mei eram adolescen?i, am ie?it în larg de diminea??, împreun? cu tata. Pe?te era din abunden??, a?a c? în doar câteva ore barca s-a umplut de somoni ?i a trebuit s? ne întoarcem la mal. Noi, cei trei fra?i, eram foarte încânta?i ?i ne gr?beam s? scoatem somonii din barca pentru a reveni în larg ?i a mai prinde peste.”
?eful de trib a mai continuat:” Când i-am spus tat?lui nostru c? eram preg?ti?i s? ne întoarcem în larg, acesta ne-a spus <nu, am terminat>. L-am întrebat de ce. ?tiam c? mai era pe?te de prins. Îns? tat?l nostru ne-a spus <nu, avem deja destul. Trebuie s? mai l?s?m ?i altora>. Am petrecut urm?toarele zile ajutându-i pe ceilal?i membri ai tribului s?-?i dreag? n?voadele pentru ca s? aib? destul pe?te ?i ei. Acesta este lucrul pe care mi-l aduc aminte.”
Pentru mine, aceast? poveste este frumoas? din multe puncte de vedere. Tinerii adolescen?i reprezint? o mare parte a convingerilor pe care le consider?m adev?rate atunci când ne afl?m la începutul vie?ii. Suntem porni?i s? prindem cât mai mult pe?te posibil. Credem c? fericirea st? în num?rul experien?elor avute sau al posesiunilor câ?tigate. Ulterior, adeseori prea târziu, afl?m c? dragostea, ajutorarea semenilor ?i apartenen?a la un scop în?l??tor constituie adev?rata hran? a sufletului uman.
Tat?l lui Ralph ?tia c? tr?ie?te într-o lume de împrumut. Era important s? ia suficient cât s? m?nânce, îns? era la fel de important s? nu ia mai mult decât avea nevoie. Pe?tele nu apar?inea familiei sale, nici m?car comunit??ii din care f?cea parte. Pe?tele era împrumutat de la genera?iile trecute ?i ?inut în custodie pentru genera?iile viitoare. În opinia mea, tat?l s?u ?tia c? cea mai mare lec?ie pentru fiii s?i nu era o lec?ie de pescuit, ci lec?ia potrivit c?reia d?rnicia fa?? de ceilal?i era cea mai mare pl?cere posibil? a unui om.
La o s?pt?mân? dup? ce Ralph, ?eful de trib, îmi spusese aceast? poveste, am citit c? peste 80% din zonele piscicole ale lumii se afla în pragul colapsului. Am pescuit în apele lumii f?r? s? ne gândim la genera?iile viitoare. Un alt b?trân aborigen, White Standing Buffalo, cel care fusese salvat de la moarte din apele înghe?ate ale unui lac, m-a pus pe gânduri în aceast? privin??. “Tradi?ia noastr? crede în spirala vie?ii. Omenii se afla în vârful acestei spirale, îns? lucrul acesta nu ne face s? fim cei mai importan?i, ci cei mai vulnerabili. Depindem de toate celelalte creaturi, nu suntem mai importan?i decât acestea.” Îns? nu este prea târziu pentru ca s? înv???m lec?iile oferite de b?trânii no?trii.
Sursa: Cele 5 secrete ale vie?ii fericite/IZZO, John. – Bucure?ti: ALL EDUCA?IONAL, 2011, p. 126-127.