O lumină prea strălucitoare orbeşte vederea;
Un sunet prea puternic buimăceşte auzul;
Un condiment prea iute amorţeşte gustul;
Patima jocului întunecă limpezimea cugetului;
Aventurile hulpave tulbură inima şi înţelegerea;
Agoniseala peste măsură înstăpâneşte pe cel ce-o strânge;
Năzuinţa după ceea ce e greu de atins – rătăceşte.
Drept urmare:
Înţeleptul călăuzit de Lăuntric
Nu se pierde în hăţişul simţurilor;
Le foloseşte doar ca o punte
Întru aflarea şi adâncirea Inefabilului
Şi rămâne desprins
Chiar atunci când se uneşte cu ele.
Sursa: Tao-Te-King (Cartea despre Cale şi Virtute) /LAO-TSE; În româneşte regândit de Dan Constantinescu (Dan Nicoară). – Bucureşti: Mondero, 2004. P. 28.