1. Ca să mă iubească, un bărbat trebuie
Să tragă de pe pielea mea perdeaua,
Până ce să vadă-n adâncul ochilor mei
Şi să recunoască: în mine îşi face cuib
Gingăşia rândunicii transparente.
2. Ca să mă iubească, un bărbat n-are voie
Să vrea să mă posede ca pe o marfă,
Să mă prezinte ca pe un trofeu de vânătoare;
El va sta de partea mea
Cu aceeaşi iubire
Cum stau eu de partea lui.
3. Ca să mă iubească, iubirea unui bărbat
Trebuie să fie puternică precum copacii,
Atât de ocrotită şi sigură
Şi clară ca o dimineaţă de decembrie.
4. Ca să mă iubească, un bărbat n-are voie
Să bănuiască zâmbetul meu,
Să nu se teamă de părul meu bogat,
El trebuie să respire tristeţe şi tăcere
Şi pe corpul meu să se joace cu dezmierdări
Ca pe o chitară, melodiile
Şi bucuria s-o prindă din
Adâncul corpului meu.
5. Ca să mă iubească, un bărbat trebuie
Să vadă în mine patul pentru greutatea grijilor sale,
O prietenă, cu care el să-şi poată împărtăşi secretele,
Un loc în care el să plutească
Fără teamă că o ancoră îl împiedică, din obligaţii,
Să zboare, când el are chef să fie o pasăre.
6. Ca să mă iubească, un bărbat trebuie
Să facă din viaţa lui poezie,
Nou plăsmuită în fiecare zi,
Cu privirea în viitor.
7. Ca să mă iubească însă, un bărbat trebuie,
Înainte de toate, să iubească poporul meu,
Nu ca pe o noţiune abstractă,
Trasă de mânecă,
Ci ca pe ceva important, palpabil,
Căruia îi face cinste cu faptele sale
Şi pentru care îşi dă viaţa dacă e nevoie.
8. Ca să mă iubească, un bărbat trebuie
Să-mi recunoască faţa în tranşee,
Să mă iubească şi când trage cu puşca
Şi amândoi să ţintim duşmanul.
9. Iubirea bărbatului meu
Nu se teme să se dăruiască,
Încă-i e frică să se descopere, pe loc viu,
În vraja de-a fi îndrăgostit.
El poate să strige tare: Te iubesc
Sau să lipească afişe pe case
Şi să proclame dreptul la ceea
Ce e mai minunat şi mai omenesc
Din toate sentimentele.
10. Iubirea bărbatului meu
Nu fuge de mirosul din bucătărie,
De legănatul copiilor,
Ea este un vânt proaspăt
Care poartă în nor din vis şi timp
Obstacole ce ne-au despărţit
De secole
Ca nişte fiinţe diferite.
11. Iubirea bărbatului meu
Nu vrea să mă ţină pe loc, să mă rânduiască,
Ea îmi dă aer, hrana, spaţiu
Ca să cresc şi să devin bogată,
Aşa cum fiecare nouă zi
Dezvoltă o revoluţie.
Gioconda BELLI – În culoarea dimineţii; trad. de Elena M. CAMPAN; În: Mesagerul literar şi artistic, nr. 6/26 iunie 2008, p. VI.
P.S. Gioconda BELLI este scriitoare din Nicaragua. Din 1990 trăieşte la Managua şi la Los Angeles (SUA).