Pentru cei care doresc să adopte cu adevărat conceptele de tihnă şi plăcere, ideea de a ieşi din priză este esenţială, în această lume dementă a tehnicii de vârf în care trăim într-o stimulare continuă. Să daţi pe gât o sticlă de vin în vreme ce navigaţi pe Internet nu e soluţia adevărată. Trebuie să vă debarasaţi nu numai de celular, laptop şi PDA, cât şi de muncă, lucrurile dramatice şi responsabilitate.
E posibil ca Dalai Lama să aibă Internet, dar el şi cei mai înfocaţi dintre discipolii lui au ştiut dintotdeauna că la adevărata beatitudine se ajunge cel mai bine prin tăcere, meditaţie şi totală nemişcare. Nu vreau să spun prin asta că dacă sunt îndeplinite condiţiile de mai sus se produce automat magia euforiei, ci că absenţa deplină a gândurilor, orgoliului, zgomotului şi mişcării permit persoanei respective să existe, pur şi simplu, în deplină armonie cu universul. Desigur, doar câţiva aleşi sunt în stare să ajungă la nemişcarea cosmică prin disciplina meditaţiei. Cei mai mulţi oameni consideră că e mult mai uşor de atins cu ajutorul unor anumite substanţe chimice. Însă, indiferent de metode, căutarea păcii interioare şi a seninătăţii este un impuls perfect uman, şi încă unul foarte nobil.
Einstein a dovedit de mult că timpul este un concept relativ – poate să se dilate şi să se contracte – şi suntem perfect capabili să reglăm ritmul propriei vieţi prin simpla încetinire. În atmosfera frenetică din zilele noastre, tăcerea, nemişcarea şi seninătatea au devenit lux decadent. Din fericire, este un lux accesibil tuturor, indiferent de avere.
Michael FLOCKER – Cartea de căpătâi a hedonismului, 2006.