Educaţia nu trebuie să fie competitivă. Omul nu trebuie să fie judecat în comparaţie cu alţi oameni. Competitivitatea este foarte violentă şi foarte distructivă. Cineva nu e bun la matematică, şi este numit mediocru. Şi s-ar putea să fie bun la tâmplărie, dar nimeni nu se uită la asta. Cineva nu e bun la literatură, şi e numit prost, însă s-ar putea să fie bun la muzică, la dans.
O educaţie adevărată îi va ajuta pe oameni să-şi găsească aceea viaţă în care să fie pe deplin vii. Dacă un copil se naşte pentru a fi tâmplar, atunci asta este ceea ce trebuie să facă. Nimeni nu trebuie să-l forţeze să facă altceva. Lumea asta poate deveni o lume grozavă, inteligentă dacă un copil e lăsat să fie el însuşi, dacă e susţinut în toate privinţele, şi dacă nu se bagă nimeni peste el. De fapt, dacă nimeni nu manipulează copilul. Dacă el vrea să fie dansator, e bine, e nevoie de dansatori. În lume e nevoie de mult dans. Dacă el vrea să fie poet, bine; e nevoie de multă poezie, poezia nu e niciodată destulă. Dacă el vrea să se facă tâmplar sau pescar, foarte bine. Nu e nevoie să ajungă preşedinte sau prim-ministru.
În momentul de faţă totul e cu susul în jos. Cel care voia să se facă tâmplar a ajuns doctor; cel care voia să devină doctor s-a făcut tâmplar. Toată lumea e în locul altcuiva – de aici atâta lipsă de inteligenţă; fiecare face treaba altuia. O dată ce începi să vezi asta, vei înţelege de ce oamenii se comportă neinteligent.
În India, după sute de ani de meditaţie profundă, s-a găsit un cuvânt: „Swadharma”, natura proprie. El conţine mari implicaţii pentru o lume viitoare. Krishna a spus: „E bine să mori în propria ta natură, urmându-ţi natura proprie. Natura altuia este foarte periculoasă”. Nu deveni imitator. Fii tu însuţi.
OSHO – Inteligenţa, 2006