Viaţa noastră a tuturor creşte din marea aspiraţie către absolut şi calea ei supremă e dragostea. Prin resentiment omul se îndepărtează de ceea ce aparţine naturii noastre şi cade în apele tristeţii şi singurătăţii unde lucrul nu mai este lucru, straniu şi duşmănos, imperiu al păcatului rafinat dincolo de care nu mai există trăire în spirit şi nici umanitate.
Ernest BERNEA – Cel ce urcă muntele,1996.