Poetul este o verigă între lumea de astăzi şi lumea viitoare. Este un izvor dulce din care se adapă sufletele însetate. Este un pom sădit pe malul Fluviului Frumuseţii, cu fructe coapte, pe care le doresc sufletele înfometate.
Este o privighetoare ce se mută de pe o creangă pe alta a cuvintelor, îngânând melodii ce umplu înlăuntrul trupului cu blândeţe şi delicateţe.
Este un nor alb, care apare deasupra liniei crepusculului, apoi creşte şi se ridică, acoperind întregul cer, şi se prelinge pentru a uda florile din câmpul vieţii.
Este o candelă strălucitoare pe care nu o învinge nici un întuneric şi nu poate ascunde pe nimeni, pe care a umplut-o cu ulei Aştarut, zeiţa dragostei, şi a aprins-o Apolo, zeul muzicii.
DJUBRAN – Zâmbet şi lacrima
Sursă: Proverbe, maxime şi aforisme arabe. Antologie, prefaţa, traducere… de Nicolae DOBRIȘAN.- Bucureşti: Albatros, 1976, p. 142 (col. Cogito).