* Nu posedăm cu adevărat decât fericirea pe care o dăruim. Adevărata fericire este să ajuţi pe alţii să trăiască, creând alte fericiri în jurul tău. * Când păstrăm un vis măreţ care trebuie urmat, nu suntem niciodată singuri. * Viitorul aparţine acelora care sunt cei mai capabili să iubească. * Inima care nu vibrează în fața nenorocirii altora este de compătimit, este jalnică. * Când ai muncit cu ardoare, fără întrerupere, abia atunci îţi dai seama că n-ai făcut destul. * Să posezi ştiinţă fără să ştii să iubeşti, este mai rău ca orice, căci fericirea este singura bogăţie de care eşti sigur că o ai când ai dăruit-o. * Când avem totul dar nu iubim, nu mai avem proiecte, nu mai avem decât capricii. * A iubi nu înseamnă doar să oferi, înseamnă să şi împărtăşeşti. * Ca întotdeauna, soarele şi moartea nu se privesc în faţă, nu există un duşman mai redutabil decât tu însuţi. *Când alegi viaţa uşoară, având ca singur obiectiv o comportare negativă şi dăunătoare, pui în primejdie atât viaţa ta cât şi pe cea a colectivităţii care te înconjoară. * Să nu iei niciodată ceea ce nu-ţi aparţine, niciodată fiule… Să nu deviezi nici spre dreapta, nici spre stânga, fereşte-te de rău. Mergi drept pe drumul tău, cu inima curată şi cu mintea la dragoste…
(Rheal-Michel BOURDAGES – Ispita temniţei sau Până unde se poate aventura o fiinţă omenească în crimă şi absurd… şi poate reuşi regăsirea drumului, 1995)