- Clarificaţi, mai întâi, obiectivele de bază. Chiar dacă în aparenţă subiectul este mare, el se poate descompune în elemente simple, uşor abordabile care să antreneze şi clasă în discuţii.
- Insistaţi asupra problemelor practice. Informaţia pe care o dăm în timpul instruirii ar trebui să aibă aplicabilitate imediată în practică. Exemplele să fie utilizate în punctarea cursului.
- Porniţi cu lucruri simple. Instruirea să se facă plecând de la problemele simple spre cele complexe. Pe cât posibil noţiunile complexe să fie împărţite în probleme simple. De regulă, oamenii simt nevoia să pornească cu paşi mici în descoperirea lucrurilor mari.
- Puneţi întrebări în loc să daţi răspunsuri. Este imposibil pentru cei mai mulţi din instructori să poată răspunde la orice întrebare. Clasa trebuie să ştie că şi dv. sunteţi acolo pentru a învăţa împreună cu ea. De aceea din când în când puteţi întreba: “Este cineva care a lucrat cu acest tip de problemă? Spuneţi-ne şi nouă.” Acest mod va determina pe fiecare să înveţe de la fiecare şi puteţi dobândi şi dv. multe informaţii.
- Daţi posibilitate cursanţilor să arate că au învăţat. Feedback-ul celor învăţate se răsfrânge asupra mentorului determinându-l să-şi modifice stilul de învăţare. Dacă lecturarea este insuficientă puteţi încerca un exerciţiu, un studiu de caz, o poveste sau chiar o piesă de teatru.
- Creaţi o atmosferă relaxanta. Cursanţii doresc să înveţe lucruri noi, să obţină informaţii despre evenimentele ce le afectează viaţa. Pentru aceasta prefera o atmosferă relaxantă, amuzantă chiar, decât una crispanta şi greu suportabilă. Sunteţi suportat ca instructor numai în măsura în care aduceţi în clasă şi perspectivele subiectului despre care aţi vorbit.
Sursă: Managementul resurselor umane/PRODAN, Adriana. – Iaşi: Princeps Edit, 2008, pp. 103-104