– Colibă în ţarina sa şi bordeiul în pământul său sunt mai mult decât palatele în străinătate.
– Pentru slobozenie şi moşie cu cinste a muri, decât prin multe veacuri cu necinste a trăi, mai cu folos şi mai lăudat este.
– În trii chipuri şi că şi cum în trii porţi în luntrul palatelor cunoştinţii lucrurile a intra: prin pildele celor trecute, prin deprinderile ăstor de acum şi prin bună socoteala a celor viitoare.
– Căci dreptăţii dreptate a nu se face peste putinţă este.
– Dreptatea toate biruieşte, şi adevărul decât toate mai tare este.
– Dreptul judecător întâi pre sine de drept, apoi pre altul de strâmb judecă.
– … unde talpa tiranii calcă, acolo poala dreptăţii se calcă.
– Spre opreala voii slobode nici mii de lănţiuge, nici zeci de mii de închisori nu pot ceva face.
– Toată omenia şi vrednicia omenească într-acesta se împlineşte: pe neputincios să ajute şi neştiutorului nu numai cu cuvântul, ci mai vârtos cu fapta, pildă aievea să-i arate.
– Cine nu a învăţat a purta nevoia pentru toţi, acela nici fericirea nu o va împărtăşi împreună cu toţi.
– Adevărul este mai tare decât toate.
– Cuvântul bun şi neplăcut este ca doctoria greţoasă, însă folositoare. La cel înţelept aşa; iar la cel nebun este ca otravă în măruntaiele sănătosului.
– La omul întreg, cuvântul poartă icoana sufletului şi fapta comoara inimii.
– Fericirea grabnică curând oboseşte.
– Tot ce iubim cu mare poftă, cu mare lesnire credem.
– Cine nu a învăţat a purta nevoia pentru toţi, acela nici fericirea nu o va împărtăşi împreună cu toţii.
– Semnul înţelepciunii este, că din cele văzute şi auzite să adulmeci cele nevăzute şi neauzite, iar pre cele viitoare să le judeci din cele trecute.
– Când te laudă lumea, cercetează-te pe tine însuţi dacă eşti aşa cum zic oamenii; dar nici cu aceasta nu te mândri.
– Mincinosul, tatăl minciunii este; iar minciună fata mincinosului.
– O dată a muri, datoria firii, iară cu groază morţii a trăi, moartea morţii este.
– Groaza morţii mintea uluieşte şi primejdia fără veste toate simţurile amuţeşte.
– Toată omenia şi vrednicia omenească într-acesta se împlineşte; pe neputincios să ajute şi neştiutorului nu numai cu cuvântul, ci mai vârtos cu fapta, pildă aievea să-i arate.
– Agonisita numelui mai mult cu îndrăzneală decât cu sâiala se dobândeşte.
– Că nebun corăbier s-ar socoti a fi acela carili pânzele împotriva vântului a deschide ar îndrăzni.
– Prietenul dobândit cu aur este mai prejos decât cel din legătura firii.
– Răutatea moştenită este singură şi n-are alt scop, decât împotriva binelui să lupte, fără a căuta altceva.
– Şi aceasta socoteşte, că de vreme ce cu trupul vârtos, tare, bărbat şi vrednic eşti, cu atât mai mult cu sufletul tare, mai vârtos, mai bărbat şi mai vrednic să fii.
– Pentru dobândirea virtuţilor este necesară mai întâi înţelepciunea, adică acea aplicare a minţii către lucrurile ce trebuie cunoscute după adevăr şi drept judecate, care sunt vrednice de luat în seamă.
– Cine e împodobit cu mai multe vrednicii, acela trebuie să aibă mai mare cinste.
Surse: Iubirea de moşie e un zid…: proverbe şi cugetări despre patrie. – Bucureşti: Albatros, 1977; Cantemir de la A la Z/Gheorghe MARIN.- Universul cărţii, nr. 10/1991.