Toiagul Vorbirii este esenţial pentru ceea ce numim “cercul vorbirii”, un sfat convocat de bătrâni pentru a discuta problemele şi deciziile importante. Potrivit obiceiului, cercul nu reprezintă o adunare pentru dezbateri. Dr. Carol Locust îl descrie astfel: “Cercul este convocat pentru a-i permite fiecărei persoane să spună adevărul într-un loc unde se simte încrezătoare şi în siguranţă. (…) Nimeni nu iese mai mult în evidenţă decât ceilalţi, toţi sunt egali şi nu există început sau sfârşit, astfel încât toate cuvintele rostite sunt acceptate şi respectate în mod egal.”
Originile tradiţiei cercului vorbirii se pierd în negura timpului, dar ea îşi găseşte expresia în miturile care stau la baza Confederaţiei Irocheze. [*1] Timp de secole, cele cinci naţiuni din regiunea joasă a Marilor Lacuri din America de Nord au purtat lupte sângeroase între ei, fiecare trib dorind să aibă poziţia dominantă. Probabil că, prin secolul al XII-lea un tânăr străin, cunoscut în legenda drept Deganawidah, Aducătorul de Pace, a venit şi a transformat totul între naţiuni.
Legenda spune că Aducătorul de Pace l-a căutat pe războinicul însetat de sânge care ducea o viaţă plină de violenţă şi care era atât de înfricoşător şi izolat de ceilalţi, încât nimeni nu îi dăduse vreun nume. Într-o noapte, Aducătorul de Pace s-a furişat până la locuinţa războinicului şi s-a căţărat în vârful acesteia, acolo unde fumul ieşea printr-o gaură. Înăuntru, războinicul medita deasupra ceaunului aflat pe foc. Văzând faţa străinului reflectată din adâncurile apei, a fost uimit de frumuseţea acestuia şi a început să mediteze la râul pe care-l făcuse.
Când străinul s-a dat jos de pe acoperiş şi a intrat în coliba, războinicul l-a îmbrăţişat. “Am fost surprins că un bărbat se uită în sus de pe fundul ceaunului. Frumuseţea acestuia m-a uimit profund… M-am gândit că poate eu însumi sunt cel care se uită în sus. Apoi m-am gândit: < Obiceiul meu de a ucide oameni nu se potriveşte>.”
S-a eliberat de povara în faţa străinului. Şi-a spus povestea, iar străinul l-a ascultat cu respect. În final războinicul a spus: “Acum am terminat. Povestea mea este în mâinile tale. La rândul meu, voi asculta mesajul pe care îl porţi cu tine.”
Aducătorul de Pace i-a răspuns: “Tocmai ţi-ai schimbat viaţa. Ai primit acum o nouă cale numită Dreptate şi Pace.” S-a uitat apoi împreună în apă şi au văzut cât de tare semănau. Aducătorul de Pace i-a dat un nume războinicului, Hiawatha, apoi cei doi bărbaţi au “dus împreună o bătălie spirituală şi intelectuală care a durat mulţi ani” pentru a uni triburile Mohawk, Oneida, Onondaga, Cayuga şi Seneca în ceea ce astăzi cunoaştem drept Confederaţia Irocheză.
Fiind numită de unii “cea mai veche democraţie participativă din lume” Confederaţia a promovat pe baza celei de-a treia căi stoparea războiului, pe de o parte, şi a supunerii celui mai puternic, pe de alta. Cele Cinci Naţiuni nu au mai purtat niciodată războaie între ele. Sistemul constituţional irochez, cunoscut ca Marea Lege a Păcii, există şi azi, guvernat de un consiliu format din şefi de trib, iar cele mai multe decizii sunt luate prin consens şi fiecare reprezentant are dreptul egal de a vorbi. Deşi este important, acest consiliu se ocupă doar de chestiuni majore, în timp ce problemele locale sunt discutate în consilii de trib, într-un sistem federal de guvernare unic. Interesant este faptul că există consilii ale femeilor care au dreptul de veto asupra deciziilor liderilor masculini.
Deşi istoricii nu au căzut de acord în legătură cu influenţa sa, Confederaţia Irocheză se pare că a fost modelul pentru crearea Statelor Unite. Cu zece ani înainte de Revoluţia Americană, Benjamin Franklin a propus pentru prima dată o uniune similară pentru coloniile britanice din America. El a fost impresionat de “schema Uniunii” ingenioşilor irochezi. “A rezistat timp de secole şi pare indisolubila.” Dacă ei au putut, a întrebat Franklin, de ce n-ar putea şi coloniile?”
Aceasta este marea moştenire lăsată în urmă de primul cerc al vorbirii format în momentul în care Hiawatha a văzut în apă reflexia să şi a seamănului sau. Rezultatul, după cum a spus Aducătorul de Pace, a fost un nou mod de gândire”: paradigmele “Mă văd pe mine” şi “Te văd pe tine”, care i-au schimbat viaţa lui Hiawatha. Pentru a răspândi această nouă paradigmă printre naţiuni, cei doi bărbaţi au pus în aplicare paradigma “Caut să te înţeleg” convocând cercuri ale comunicării oricând doreau, construind Marea Lege a Păcii printre cele Cinci Naţiuni. Toiagul vorbirii a devenit simbolul Marii Legi a Păcii.
Sursă: A treia cale: Cum să rezolvăm cele mai dificile probleme ale vieţii/COVEY, Stephen R. Bucureşti: ALL, 2013, pp. 49-51.
[*1] Confederaţia irocheză sau Liga irocheză este o uniune a cinci (ulterior şase) triburi de amerindieni din partea de N a statului New York, care a jucat un rol major în conflictul dintre britanici şi francezi în secolele XVII-XVIII, pentru dobândirea supremaţiei în America de Nord. Iniţial, cele cinci triburi erau mohawk, oneida, onondaga, cayuga, şi seneca; acestora li s-a alăturat tuscarora în 1722. Potrivit tradiţiei, confederaţia a fost întemeiată între 1570 şi 1600 de Dekanawidah, de origine huronă, care a pus în aplicare ideile lui Hiawatha, din tribul Onondaga. Animate de dorinţa comună de a lupta împotriva invaziilor, triburile s-au unit printr-un consiliu comun format din 50 de sachemi (şefi de trib). Fiecare trib avea dreptul la un vot şi se aplica regula unanimităţii. (Sursa: http://www.crispedia.ro/Confederatia_irocheza )