A fost odată un om bogat, aflat pe moarte. Şi era omul foarte mâhnit, fiindcă muncise din greu pentru banii lui, iar acum ar fi vrut să-i poată căra cu el în ceruri. Aşa că a început să se roage să aibă posibilitatea de a lua cu el o parte din avere. Un înger i-a auzit rugăciunea şi i-a apărut în faţă.
– Regret, dar nu-ţi poţi lua bogăţia cu tine.
Omul l-a implorat pe înger să discute el cu Dumnezeu, poate-l va convinge să flexibilizeze regulile.
După o vreme, îngerul reapare şi-l anunţă că Domnul a hotărât să facă o excepţie şi-i permite să ia cu el o servietă. Fericit la culme, omul ia cea mai mare valiza pe care o are, o umple cu lingouri de aur pur şi o aşează lângă pat.
La scurt timp, omul moare şi ajunge la porţile raiului. Văzând valiza, Sfântul Petru îl opreşte:
– Stai aşa, nu poţi să aduci aia înăuntru!
Omul îi explică sfântului că are permisiunea lui Dumnezeu şi-l roagă să discute cu acesta pentru a verifica. Sfântul Petru se întoarce repede, spunând:
– Ai dreptate. Îţi este permis să aduci un singur bagaj de mână, dar eu trebuie să-i verific conţinutul înainte de a-ţi da voie să intri.
Şi deschide valiza pentru a inspecta bunurile lumeşti pe care răposatul le considerase prea preţioase pentru a le lăsa în urma sa. Imediat exclamă însă:
– Ai adus cu tine dale de pavaj?!
Sursă: Platon şi ornitorincul intră într-un bar: Mic tratat de filosdotică/CATHCART, Thomas; KLEIN, Daniel. – Bucureşti: Nemira, 2009, pp. 187-188.