Recent, am auzit un tată şi o fiică petrecându-şi ultimele clipe împreună. Se anunţase plecarea şi stăteau amândoi lângă poarta de siguranţă, s-au îmbrăţişat şi şi-au spus: “Te iubesc. Îţi doresc destul.”…
“Când i-aţi spus rămas bun, am auzit că i-aţi spus <Îţi doresc destul>. Pot să vă întreb ce înseamnă asta?”
A început să zâmbească. “E o urare care s-a transmis din generaţii. Părinţii mei o spuneau tuturor.” S-a oprit o clipă, apoi, uitându-se în sus, ca şi cum ar fi încercat sa şi-o amintească detaliat, a zâmbit şi mai mult.” Când spuneam <Îţi doresc destul>, voiam ca cealaltă persoană să aibă o viaţă plină cu destule lucruri bune încât să o sprijine”, a continuat şi apoi s-a întors spre mine şi mi-a recitat:
Îţi doresc destul soare cât să fii într-o dispoziţie bună.
Îţi doresc destulă ploaie cât să apreciezi soarele şi mai mult.
Îţi doresc destulă fericire cât să îţi ţină spiritul viu.
Îţi doresc destulă durere cât să facă cele mai mici bucurii din viaţa să pară mult mai mari.
Îţi doresc destul câştig cât să îţi satisfaci ceea ce doreşti.
Îţi doresc destulă pierdere cât să apreciezi tot ceea ce deţii.
Îţi doresc destule “salutări” cât să treacă prin acel “rămas bun” de la sfârşit.
Apoi a început să plângă şi a plecat.
Vă doresc destul.
Bob PERKS
Sursă: Supă de pui pentru suflet îndoliat: Poveşti despre viaţă, moarte şi cum să treci peste pierderea unei persoane dragi/CANFIELD, Jack; HANSEN, Mark Victor. – Braşov: Adevăr Divin, 2012, pp. 171-172.