Tânăra soţie a lui Anathapindala era orgolioasă, trufaşă. Soţul ei ceru sfat de la Preaslăvitul. Acesta o chemă pe femeie şi-i spuse cu blândeţe:
– Există şapte feluri de neveste, şi anume:
Genul primejdios [personalitatea tulburată, am zice azi]. Genul prădător, care nu apreciază munca soţului. Genul “imperator” (care seamănă cu un stăpân): batjocoreşte soţul, iese mereu în faţă, se gândeşte numai la confortul ei.
Mai este nevasta care seamănă cu o mamă, cea care seamănă cu o soră şi cea care seamănă cu un prieten.
Al şaptelea fel: nevasta care seamănă cu un ministru… Ea îşi serveşte soţul bine şi cu toată fidelitatea. Îi respecta deciziile. Nu are resentimente şi totdeauna se gândeşte la fericirea amândurora.
– Dragă doamnă, cu care din aceste feluri ai vrea să te asemuieşti?
Femeia înţelese totul şi aspiră să fie precum ultimul fel. [Notam că termenul ministerium înseamnă slujire, ascultare.]
Sursă: Înţelepciune indiană/ANDRU, Vasile. – Bucureşti: Paralela 45, 2005, pp. 50-51.