· Cel care n-a văzut bine, n-a înţeles bine, n-a auzit bine şi n-a cercetat bine, acela să se ferească să acţioneze.
· Cum se scutură florile frumoase ale primăverii când le bate vântul rece, aşa se macină zi cu zi mintea celor înzestraţi cu minte din cauza grijii pentru familia care-i împovărează.
· Se pierde şi mintea celui înzestrat cu o inteligenţă mare, când omul n-are noroc şi trebuie sa se gândească necontenit la unt, sare, ulei, orez, îmbrăcăminte şi lemne.
· Până şi călugărul rătăcitor – care trăieşte singuratic, dup ace şi-a părăsite casă, şi care bea cu pumnul – e manta pe lumea aceasta de dorinţe. Iată un lucru ciudat.
· Planurile şerpilor, ale ticăloşilor şi ale tuturor celor răi la suflet nu se împlinesc cum vor ei; aşa se face că mai dăinuieşte lumea asta.
· Casele pier prin sfada, prietenia prin bârfeala, ţările prin regi, Gloria omenească prin fapte rele.
· Orbul, ghebosul şi prinţesa cu trei sâni: aceştia au izbândit în ciuda relei lor purtări, fiindcă destinul le era prielnic.
· Cine întreabă mereu pe unul şip e altul, cine ascultă totdeauna, cine nu uita nimic, aceluia mintea i se deschide că floarea de lotus la razele soarelui.
· Omul să nu mănânce singur un lucru plăcut, să nu vegheze singur când ceilalţi dorm, să nu pornească singur la drum şiş a nu chibzuiască singur la ceea ce trebuie să facă.
· După cum e credinţa cuiva despre povaţă, despre un loc de pelerinaj, un zeu, un prezicător, un învăţător, tot aşa e şi izbânda aceluia.
Traducere din sanskrită de Th. SIMENSCHY
(Sfârşit)
Sursă: Înţelepciune indiană/ANDRU, Vasile. – Bucureşti: Paralela 45, 2005, pp. 71-78.