Iisus nu judeca şi nu clasifica lucrurile. Era într-o stare permanentă de iluminare. Intra întotdeauna în contact cu energia vitală a universului. Nu făcea judecaţi de valoare sau predicţii, nu se îngrijora de probleme care pot să apară sau nu, şi nu a încercat niciodată să-şi imagineze cum să corecteze lucrurile, deoarece lucrurile nu se întâmplă niciodată aşa cum ni le imaginăm.
Iisus nu a trăit în trecut sau în viitor, ci numai în singura stare în care se poate trăi, în prezent. Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes…
Nu este alt mod în care să trăieşti. Nu o poţi face gândindu-te la ce se va întâmpla peste cinci minute, sau peste zece, sau peste o oră, o zi sau un an. Putem să ne aducem contribuţia doar acum, în prezent. Iisus a adus o contribuţie uriaşă trăind astfel.
Sursă: Asasinul papei/ROCHA, Luis Miguel. – Bucureşti: Tritonic, 2010, p. 174-175