Numai singur îmi găsesc propriul drum. Numai împreună cu ceilalţi învăţ să cooperez, să accept şi să ofer sprijin şi să înţeleg limitele aşteptărilor pe care le am din partea lor.
Numai într-o lume tranzitorie transcend timpul către eternitate.
Numai într-un univers imprevizibil depun tot efortul de care sunt capabil.
Numai prin suferinţă iau contact cu forţele mele interioare şi pot manifesta compasiune.
Numai într-o lume în care nedreptatea mă poate dezarma mă lupt pentru dreptate prin orice mijloc posibil.
Numai atunci când mă confrunt cu lucruri care îmi depăşesc puterile mă deschid spre harul divin şi, astfel, îmi extind capacităţile.
Sursă: Puterea coincidentei: Cum ne arată viaţa ceea ce avem nevoie să ştim/RICHO, David. – Bucureşti: Editura Trei 2011, pp. 135-136.