Motto: “Trebuie să renunţi, renunţa.
Ai motiv să fii supărat, dar încearcă să nu laşi să te copleşească.
Când te gândeşti prea mult la ura şi nefericire ajungi să simţi aşa.
Nu vei avea niciodată puterea să opreşti roată.”
“Renunţă” – Let it go, versuri de Catherine Faber, 1999.
Uneori e dificil să renunţi, să ştii când să te opreşti. Dar unele proiecte, pur şi simplu, nu-ţi vor reuşi. Unii membri ai echipei nu se vor integra niciodată. Cu unii şefi nu se va putea niciodată lucra. Unele situaţii trebuie să înceteze. Managerul bun ştie instinctive când sad ea înapoi, când să abandoneze, când să se retragă, când să plece fluierând, cu mândria intactă şi demnitatea neştirbită. Regula asta e valabilă şi pentru tine, dar şi pentru toţi acei care sunt prinşi, se prostesc, creează probleme, încearcă să apere ce nu poate fi apărat. Hai, oameni buni, daţi-vă seama când e momentul să renunţaţi, când nu mai are rost să continuaţi!
Un bun manager ştie când să ridice mâna: “Da, am greşit. A fost vina mea. Mă predau.” Invariabil vei fi iertat pentru că o abordare atât de onestă şi directă dezarmează, şi ei nu ştiu cum să se poarte cu tine.
Dacă nu ştii când să renunţi, vei acumula supărare, resentimente, stres, invidie, durere. Învaţă să dai din umeri şi să pleci mai departe. Nu trebuie să uiţi, să ierţi sau nimic de genul ăsta, doar lasă-le baltă şi vezi-ţi de drum.
Există o legendă în afaceri care spune că a te răzbuna e mai bine decât a te supăra. Dar a te răzbuna înseamnă să te superi, doar că durează mai mult. Renunţă. Concentrează-te asupra următoarei sarcini importante şi incitante pe care o poţi face.
Sursă: Cele 100 de reguli ale reuşitei în afaceri: Ghid vital pentru succesul managerial/TEMPLAR, Richard. – Bucureşti: Rentrop&Straton, 2007, pp. 130-131.