Într-o încăpere, doi prim-miniştri discută probleme de stat. Deodată, un bărbat dă buzna înăuntru, vânat de furie, răcnind, bătând din picior şi lovind cu pumnul în masă. Prim-ministrul ţării gazda îl admonestează:
– Peter, îi spune ele, fii te rog amabil şi aminteşte-ţi Regula numărul 6, la care Peter se calmează pe loc, îşi cere scuze şi se retrage.
Politicienii îşi reiau conversaţia, spre a fi întrerupţi încă o dată, după douăzeci de minute, de o femeie isterică, cu părul în vând, care gesticulează puternic. Din nou, intrusa este salutată cu următoarele cuvinte:
– Marie, aminteşte-ţi, te rog, Regula numărul 6.
Din nou se instalează calmul absolut, iar femeia se retrage la rândul său, înclinându-se şi cerând scuze. Când scena se repeta a treia oară, prim-ministrul aflat în vizita i se adresează omologului său:
– Dragă prietene, am văzut multe în viaţa mea, dar niciodată ceva atât de remarcabil. Ai putea avea amabilitatea să îmi împărtăşeşti şi mie secretul Regulii 6?
– Foarte simplu, răspunde prim-ministrul ţării-gazdă. Regula numărul 6 este: “Nu te lua prea în serios”.
– Ah, face oaspetele, este o regulă bună.
După un moment de reflecţie, întreabă:
– Şi, dacă mi-este permis să întreb, care sunt celelalte reguli?
– Nu mai există altele.
… Când aplicăm Regula numărul 6 şi o lăsăm mai uşor cu pretenţiile copilăreşti şi drepturile pe care le pretindem, suntem transportaţi pe loc într-un univers extraordinar. Noul univers este cooperant prin natura să şi sprijină realizarea tuturor dorinţelor noastre constructive. Îngerii pot zbura în acest univers, deoarece, după cum poate aţi mai auzit, aceştia sunt foarte uşori. Dar acum, cu ajutorul unei reguli simple, putem şi noi.
Sursă: Arta posibilului/ZANDER, Rosamund Stone; ZANDER, Benjamin. – Bucureşti: Publica, 2012, pp. 103 şi 125.