O femeie care ţine un prunc la sân, a spus:
Vorbeşte-ne despre Copii.
Şi el a zis:
Copiii voştri nu sunt ai voştri.
Sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi, dar nu din voi, şi nu vă aparţin, deşi sunt cu voi.
Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Pentru că au gânduri proprii,
Le puteţi găzdui trupul,
Dar nu şi sufletele,
Întrucât sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine,
Pe care nu o puteţi vizita, nici măcar în visele voastre.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu încercaţi să-i faceţi asemenea vouă.
Deoarece viaţa nu merge înapoi,
Nici nu zăboveşte în ziua de ieri.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri,
Ca nişte săgeţi vii, sunt trimişi înainte.
Arcaşul îşi vede tânt ape cărarea
Infinitului şi vă încordează cu puterea Sa,
Pentru ca săgeţile Lui să poată zbura iute şi departe.
Fie că puterea voastră în mâna arcaşului să vă aducă bucurie;
Pentru că, aşa cum El iubeşte săgeată care zboară,
Tot la fel preţuieşte şi arcul cel nemişcat.
Kahlil GIBRAN – Profetul
Sursă: Vina ne învaţă, iubirea ne vindeca/BORYSENKO, Joan. – Bucureşti: For You, 2006, pp. 109-110.