Perioada 22-27 decembrie 1989 reprezintă starea de incertitudine în legatură cu forma pe care trebuia să o ia sistemul politic, dacă să fie un regim democratic sau o formă autoritară de conducere, derivată din regimul comunist. A fost prima etapă, cea mai cunoscută, a luptei pentru succesiune. Pretendenţi la dobandirea puterii au fost şi doi lideri importanţi ai Partidului Comunist: Ilie Verdeţ şi Constantin Dăscălescu, prim-miniştrii ai lui Ceauşescu. Aceştia au încercat să formeze ei guvernul în 22 decembrie 1989, dar reacţia de ostilitate a participanţilor la revoluţie a zădărnicit tentativa de restauraţie. Câştigător al puterii a fost Consiliul CFSN, compus din 39 de persoane, cu o structură eterogenă: intelectuali care au avut acte de disidenţă faţă de Ceauşescu (Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu), lideri marginalizaţi ai regimului comunist (Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Dan Marţian, Corneliu Mănescu, Ion Iliescu), militari (Ştefan Guşă, Victor Stănculescu), revoluţionari (Cristina Ciontu, Bogdan Teodoriu) etc. După cum se poate observa din structura şi compoziţia CFSN, acesta era eterogen, fiind compus din oameni cu experienţă politică în regimul comunist şi persoane care nu puteau emite pretenţii la conducerea statului. Competiţia pentru putere în interiorul CFSN avea cele mai mari şanse să fie câştigate de Ion Iliescu deoarece acesta avea importante puncte forte faţă de alţi candidaţi: experienţa politică şi de administrare, bune abilităţi oratorice, o istorie personală de conflict cu Ceauşescu, vehicularea numelui său ca un posibil succesor al liderului comunist încă de la începutul lui 1989…
Florin ABRAHAM – România de la comunism la capitalism, 1989-2004, Ed. Tritonic, 2006.